Pornind această discuţie dintr-un punct de vedere diametral opus, se poate observa că în Occident orice familie care se respectă îşi planifică din timp sărbătorile de iarnă şi concediul. Pe lângă asta, fiecare are un plan de weekend. Au program de sport, de vizite, de călătorii.
De ce moldovenii nu îşi planifică concediile încă de la începutul anului? Fiindcă trebuie să schimbe gardul, să îşi facă dinţii, să plătească rate, să-şi cumpere frigider.
Nivelul de trai influenţează starea de spirit. Probabil nu întâmplător unde salariul scade, patimile cresc. Fiindcă orice om are nevoie de o pasiune. Dacă nu e pasiunea, apare patima. Şi patima devine pasiune.
Nu oricine e în stare să facă din crescutul florilor o pasiune şi nu oricui îi place să meargă în weekend la plimbare pe străzile din cartier şi să suporte gropi, praf, mizerie.
Dar cum să rezolvăm problema asta? Fugind din ţară? Ca să ce? Să avem grijă de casele occidentalilor plecaţi în concedii?
Sau poate să ies în fiecare zi după terminarea serviciului cu prietenii la bere. Să îmi transform toată viaţa în concediu (şi faliment!). Să mă apuc de sport – dar cum nu oricine are bani de sală –, să fug de maşinile care trec pe roşu, să sar garduri când mă stimulează câinii maidanezi, să fac aplecări când mă întâlnesc cu poliţia şi jaloane în jurul bălţilor când plouă. Oh, câte nu se pot face în Chişinău?! Pasiune să avem!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
