Trecătorii, impresionaţi de imaginea unui om sărman, lovit de soartă, le oferă câţiva bănuţi celor „mai săraci decât ei”. Numai că, pe înserat, lucrurile se schimbă radical.
Cerşetorii îşi termină „norma” şi raportează veniturile „încasate” superiorilor, care îi recompensează cu o şaorma şi o sticlă măricică de alcool sau droguri, după nevoile fiecăruia.
Cei care stau cu mâna întinsă îşi schimbă tactica "impresionării cetăţenilor" de la un "sezon" la altul. Astfel că se perindă în locurile "cheie" din oraşe: staţii de metrou, gări, biserici, parcuri, cimitire – oameni cu „dizabilităţi”, copii cu vârstă de şcoală, sau cel mai noi „produs” lansat de interlopii traficanţi de carne vie – „mamele” cu copii mici.
Dar, v-aţi întrebat vreodată de ce DORM mereu sugarii aflaţi în braţele cerşetoarelor, presupusele lor mame? Iată un răspuns pe care l-am găsit pe un blog, care m-a cutremurat:
„Stau la intersecţia aglomerată şi mă holbez la copil, îmbrăcat ca întotdeauna, în costumaşul murdar. Mi-am dat seama că ceva nu prea era „în regulă” – să găseşti un copil într-o staţie de metrou murdară, de dimineaţa până seara.
Copilul dormea. Nu plângea şi nu ţipa niciodată; era mereu adormit, cu faţa îngropată în genunchiul femeii care îi era MAMĂ.
Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Vă amintiţi cât de mult dorm pe la vârsta de 1-2-3 ani? O oră sau două, maxim trei (nu consecutive) de somn după amiază şi după aia se pornesc din nou la viermuit. Însă toată luna, în fiecare zi de mers la metrou, n-am văzut niciodată un copil treaz! M-am uitat la omuleţul cu faţa îngropată în genunchiul mamei lui, apoi la cerşetoare – şi bănuiala a început să crească treptat în mintea mea.
– De ce doarme tot timpul?! am întrebat, uitându-mă la copil.
Cerşetoarea s-a prefăcut că nu mă aude. Şi-a lăsat ochii în jos şi şi-a ascuns faţa în gulerul hainei copilului. Am repetat întrebarea. Femeia s-a uitat din nou în sus. Se uita undeva în spatele meu, obosită şi vizibil iritată. Privirea ei semăna cu a unei creaturi de pe altă planetă.
-Şterge-o… a murmurat printre buze.
-De ce e adormit?! aproape că am strigat eu…
În spatele meu, cineva mi-a pus o mână pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bătrân se uita la mine dezaprobator:
– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viaţa… Hm?
Scoate nişte bănuţi din buzunar şi îi aruncă în punga cerşetoarei.
Cerşetoarea a făcut cu mâna semnul crucii, afişând un chip de umilinţă şi de jale universală.
A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca măslinele, român. Reuşise să facă doar trei ani de şcoală. Lipsa totală de educaţie nu îl împiedică să se plimbe pe străzile oraşului în maşini străine scumpe şi să locuiască într-o “căsuţă” cu nenumărate ferestre şi balcoane. De la prietenul meu am reuşit să aflu că această afacere, în ciuda aparentei spontaneităţi, este în mod clar organizată. Este supravegheată de reţele organizate de cerşetorie. Copii folosiţi sunt “închiriaţi” de la familii de alcoolici sau sunt pur şi simplu furaţi.
Eu trebuia să aflu răspunsul la întrebarea – de ce doarme copilul? Şi l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza în mod absolut obişnuit, cu o voce calmă, ca şi cum ar fi vorbit despre vreme, făcându-mă să mă zvârcolesc sub impactul şocului:
– Sunt pe heroină, sau pe vodcă…
Am rămas consternat. „Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?”
Mi-a răspuns:
– Copilul, ca să nu ţipe. Femeile stau cu el toată ziua; îţi imaginezi că puradelul s-ar plictisi…
Ca să ţină copilul adormit toată ziua, îl îndopau cu vodcă sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil să facă faţă unui asemenea şoc. Şi adesea, copiii mor. Şi lucrul cel mai îngrozitor – uneori copiii mor în timpul “zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să ţină pe braţe un copil mort, până seara. Astea sunt regulile".
Data viitoare, când mai daţi bani "mamelor cerşetoare cu copii în braţe", întrebaţi-vă acest lucru: „De ce DOARME copilul din braţele lor?!”
