Nu demult, Marian Lupu vorbea despre patru scenarii de evoluţie a situaţiei politice din RM: 1. membrii AIE se înţeleg şi continuă guvernarea; 2. concentrarea puterii în mâinile premierului Vlad Filat; 3. alianţa PLDM cu PCRM; 4. alegeri anticipate. Analiştii au întors pe dos şi pe faţă doar trei scenarii din cele patru, evitând să se pronunţe asupra scenariului privind concentrarea puterii în mâinile lui Filat. Faptul este explicabil: analiştii şi ziariştii din presa proguvernamentală nu au „voie de la poliţie” să discute acest aspect (scenariu) deranjant al chestiunii.
Iar esenţa celui de-al patrulea scenariu este următoarea. Devenind politician foarte popular, premierul Filat şi-a „developat” şi unele calităţi mai puţin agreabile. „Argumentul” precum că „nu avem elementele necesare” pentru a afirma aşa ceva şi că toate discuţiile pe această temă sunt „speculaţii” este jenant de neserios – putem aduce zeci de exemple edificatoare care confirmă setea nestăpânită de putere a lui Filat, intoleranţa faţă de colegi, incapacitatea lui de a lucra în echipă, înclinaţia spre cultul personalităţii… Un important detaliu istoric: în una din ultimele sale scrisori, considerată „testamentul său politic”, Lenin propunea mutarea secretarului general al partidului, Stalin, în altă funcţie. Lenin avertiza, totodată, conducerea Partidului Comunist asupra unor trăsături de caracter ale lui Stalin, care cu timpul ar putea deveni periculoase, între care intoleranţa şi grosolănia… Atunci, colegii lui Lenin n-au ţinut cont de aceste sfaturi. Apropo, să nu uităm că aproape toţi cei care au neglijat avertismentul lui Lenin mai apoi au fost împuşcaţi de Stalin… Istoria ne-a demonstrat că orice dictator îşi începe „cariera” având… la activ asemenea trăsături de caracter, considerate de unii „nevinovate”.
Nu este un secret că Vlad Filat visează la fotoliul de preşedinte. Repet, pe lângă calităţile pozitive, Filat mai are şi alte trăsături de caracter, negative, despre care vorbesc deschis nu numai oponenţii, ci şi ziariştii, şi analiştii politici din presa proguvernamentală. Aceste „calităţi”, care mai pot fi cumva tolerate la un muritor de rând, nu pot fi tolerate la un şef de stat. Astfel, Vlad Filat, ajungând în fruntea statului şi concentrând în mâini foarte multă putere, nu va putea să o folosească democratic şi în folosul ţării. Sunt mai mult ca sigur că primul lucru pe care îl va face Filat, ajungând şef de stat, va fi să ceară prerogative în plus şi, sub pretextul că îi este „blocată” activitatea, va reduce până la valoare simbolică prerogativele premierului şi ale preşedintelui legislativului. Sunt mari naivi acei care cred că un Filat-preşedinte va aduce stabilitatea visată. Dimpotrivă, un Filat-preşedinte poate fi un adevărat focar de instabilitate politică, de permanente scandaluri şi reglări de conturi. Cu alte cuvinte, ajungând preşedinte, Filat, dacă nu va putea deveni un dictator clasic – trăim alte timpuri -, va fi un preşedinte cu pronunţate ticuri dictatoriale. Ştiu, există unii care visează la o „mână de fier”, motivând aceasta prin faptul că, pentru a ieşi din criză, Moldova are nevoie de un preşedinte… puternic. Un preşedinte puternic? Da. Un preşedinte „jucător”? Da. Dar nu dictator.
…Aud deja o voce care-mi reproşează: Nu este posibil, în condiţiile Republicii Moldova de astăzi, să apară un preşedinte-dictator!
Ei da!?
