Ceea ce am observat este că, în general, se compară defectele sau acele însuşiri care sunt considerate de către unii ca fiind defecte. Eu una nu cred însă în defecte, ele nu există atâta timp cât nu le construim noi, cât nu le lăsăm să capete această valoare în noi înşine. Cum aş putea spune că sunt urâtă, când nu mă consider aşa? Cum să spun că ea este mai frumoasă decât mine, când fiecare om în parte are frumuseţea lui? Cum să spun că ochii ei sunt mai frumoşi, pentru că sunt negri, pe când ai mei sunt verzi? Cum să fac o astfel de comparaţie, când e de la sine înţeles că sunt două culori diferite?
Cum ar fi dacă am reuşi să vedem în acelaşi timp per ansamblu, dar şi în detaliu? Cum ar fi să nu ne mai ghidăm după aparenţe? În primul rând, cred că aceste comparaţii pleacă din noi şi mă refer la acea oglindă care ne arată în alţii ceea ce, de fapt, ne este greu să vedem în noi. Nu cred că pot să afirm că un soi de flori miroase mai frumos decât altul, pentru că e vorba de un miros specific, fiecare e special în felul lui, fiecare are acel ceva al său. Oricum, tot noi suntem cei care am „creat” comparaţiile, pare a fi un mecanism de apărare, o metodă de a ne ascunde adevăratul eu, de a ne ascunde vulnerabilităţile. Din punctul meu de vedere, şi bârfa este o formă de comparaţie. De ce să-i spun omului de lângă mine că este mai bun sau mai puţin bun decât cel de dinaintea lui? De ce să amărăsc pe cineva nefăcând altceva decât să arunc vorbe goale în vânt?
La fel există şi comparaţiile între generaţii care de cele mai multe ori mi se par „imposibile”. Cum să compari situaţii diferite, popoare diferite, culturi diferite, epoci diferite, perioade de timp diferite? Cum să mă compar cu mama care a trecut prin alte situaţii, printr-o altă etapă (diferită de cea actuală), când ea vede lucrurile actuale cu alţi ochi (pentru că are alţi ochi)? E ca şi cum aş compara gustul unei portocale cu cel al unui măr…
Am avut şi eu o perioadă în care mă comparam… Sunt mai bună decât X, sunt mai slabă decât Y… Aveam, se pare, nevoie de anumite confirmări, şi până să-mi dau seama de acest lucru, a trecut ceva vreme. Ce e drept, nu m-au ajutat prea mult acele confirmări, doar au mângâiat puţin orgoliul meu rebel. Mă minunez în fiecare zi de el (orgoliul), de câte faţete poate să aibă… ne schimbă reacţiile în funcţie de situaţie.
Timpul Suplimentul Femeia
