În această antologie sunt prezenți 12 autori români, din generația (încă) tânără. Nu toți respectă forma fixă a acestei specii de poezie, nu toți reușesc să ajungă în acel umor absurd specific, însă cartea e extrem de reușită, atingându-și scopul de a provoca o joacă la care să participe nu doar autorii, ci și cititorii.
Constantin Acosmei e cel mai „serios” poet antologat. Nu trece peste forma fixă, iar umorul e exact după cerință. Limerick-urile lui încep tocmai cu răspunsul la invitația de a face parte din acest proiect („Era un proprietar din Bodrog / care zicea, încălzindu-și un grog: / „Ați scris limerick-uri? / Puneți-le-n plicuri / Și expediați 20, vă rog!”)
Un loc pe podium, chiar dacă e mai puțin exigent cu cerințele, îl are Sorin Gherguț, un poet de clasă, care ne-a bucurat cu prezența la Cenaclul Republica în această lună. Lavinia Braniște a venit cu o poveste minunată, „Țipenia”, compusă din mai multe limerick-uri. Trebuie să spun că m-a surprins foarte mult, deși știam de multă vreme că e o scriitoare foarte bună. Rima, umorul, joaca curg în textul ei atât de firesc, fără nicio forțare, fără inversiuni de dragul rimei.
Tot cu o poveste vine și Dan Sociu, una mai mult tristă decât absurdă. Aș mai menționa textele cu pisici ale Cosminei Moroșan, superbele poeme absurde ale lui Mitoș Micleușanu. Alături de cei deja menționați, au contribuit cu texte și poeții Andrei Dósa (sunt sigur că el știe care text de al său m-a amuzat cel mai mult), Antonela Vulpe, Valentina Chiriță, Cristina Ispas, Sebastian Big.
Pentru iubitorii de poezie această antologie e un cadou potrivit. Fiindcă fiecare va găsi poeme pe gustul său, dar și pentru că e bine să și zâmbim, din când în când, citind poezie. Poate ar trebui să menționez că volumul conține și imagini (desen, fotografie). Din motive absolut subiective, aș aminti de fotografiile semnate L.G., dar și desenele Nataliei Zaharia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
