De ce toate pietrele zboară în Filat, iar Hadârcă şi Pavlicenco participă la alegeri?

Odată cu apropierea gerului și a alegerilor parlamentare, în țara noastră își intensifică activitatea grupările extremiste, tinerii din sudul Moldovei sunt instruiţi în Rusia cum să ucidă românii, poliţia de frontieră reține potențiali extremiști veniţi din Moscova, în timp ce exponenții partidelor proeuropene se mănâncă între ei mai dihai decât câinii, în loc să se apere reciproc şi să aibă grijă de ţară.

Din păcate, înţelepciunea de care, în mod normal, ar fi cazul să dea dovadă aceşti politicieni coboară sub nivelul prostiei. E adevărat că ei nu se iau de piept unii pe alții, ci se plimbă radiind prin sate şi raioane, unde promit deznădăjduiţilor raiul pe pământ. Pe de o parte, ei ştiu că mint, pe de altă parte, nimeni nu-i crede, dar fiecare tace şi înghite, în singurătatea sa. Iar revenind la Chişinău, zâmbăreţii încostumaţi achită cu discreție onorarii grase unor „privighetori electorale”, care au misiunea de a le face praf oponenții cu care, după alegeri, ar putea să constituie o nouă coaliție de guvernământ. Ei procedează aidoma nebunilor care au migrene, dar se bat cu capul de pereţi…

„Privighetorile electorale” piuie aceeaşi cântare…

Pe timpuri, „privighetorile electorale” erau jurnaliștii fără demnitate, la mulţi dintre care creierii sunt spălaţi până la os. Acum, la aceeași tabără, au aderat și unii bloggeri. Nu toţi, căci în această categorie nu intră cei puţini, care scriu texte documentate și evită acuzațiile nefondate. Mă refer la bloggerii care, în schimbul unor onorarii, pur și simplu bat apa în piuă, ca și cum ar ieși în stradă și ar grăi în dodii. Da, au tot dreptul s-o facă, dar astăzi, când peste noi bat vânturi năprasnice, iar ei suflă în foc de dragul a câteva sute de euro, ar fi bine să știe că, de vor începe vărsările de sânge, nimeni nu le va mai da nici un bănuţ.

Nu-mi săriţi în cap, nu-mi atac colegii, ci deplâng modul în care gândesc şi văd realitatea cu ochelari de cal unii inși care se cred jurnaliști. Nu încape îndoială că importanți actori ai guvernării noastre provestice au dezamăgit lumea, au furat bani publici, au scuipat în valorile noastre tradiționale. Cu toate astea, trăim vremuri când nu avem altă alternativă decât să ne întoarcem la oile noastre. Sau să ne pierdem definitiv integritatea teritorială şi să ne întoarcem sub călcâiul Moscovei. Dacă alegem varianta a doua, atunci, batjocorindu-ne între noi, mergem pe calea cea dreaptă.

Zilele trecute, aflându-se la Orhei, Dumitru Diacov a rostit nişte cuvinte de aur în acest sens: „În perspectiva în care în rezultatul alegerilor nu va exista o majoritate clară apare pericolul ca unii actori politici să se folosească de moment și să provoace destabilizarea situației în țară. Realitatea este că astăzi se dorește împiedicarea creării majorității parlamentare, instalării guvernului și într-un final provocarea dezordinilor în masă, prin întărâtarea unor grupuri de populație împotriva altora”. În situația în care ne aflăm astăzi, o asemenea întorsătură a evenimentelor s-ar rezuma la un conflict militar, similar celui din sud-estul Ucrainei. Doar nu degeaba Rusia cheltuiește bani pentru a ne instrui tinerii de etnie rusă să lupte…

PLR, PNL şi alte partide de dreapta vor juca în alegeri contra UE

Dacă nu ne pasă de integritatea teritorială a ţării, am putea să ne gândim măcar la integritatea noastră fizică. Pentru aceasta, vorba lui Diacov, ar trebui cel puţin să încercăm să asigurăm o majoritate convenabilă în viitorul parlament al partidelor: PDM, PLDM şi PL. Adică, să fim uniţi. În această privinţă, pare destul de stranie prezenţa printre concurenții electorali a PLR sau PNL.

Cu tot respectul pe care-l am faţă de Ion Hadârcă, echipa sa era sortită eșecului din start, însă, după dezbinările la care este supusă în ultimul timp, aceasta nu poate avea alt rol în alegeri decât să reducă electoratul PL. Cine, în afară de Kremlin şi adepţii săi de la Chişinău, ar putea trage foloase din mascarada respectivă? Cu atât mai mult, cu cât ultimele sondaje de opinie ne arată că PDM și PLDM nu vor acumula suficiente voturi pentru a guverna fără Mihai Ghimpu, dacă excludem o eventuală coaliţie dintre aceste două partide şi PCRM. O asemenea alianţă, însă, ar însemna mai întâi de toate un act de trădare faţă de alegătorii ambelor părţi.

Un rol similar îl are și partidul Vitaliei Pavlicenco, care deşi se ştie că va acumula extrem de puține voturi, totuşi, rămâne în cursă. De ce, de dragul Unirii? Să fie. Unirea este o idee nobilă, dar în situația geopolitică actuală și în condițiile în care nici populația României, nici a RM, în mare parte, nu-și dorește Unirea, această lozincă poate sluji doar ca o provocare. Dacă nu ar exista PNL, vă asigur că serviciile speciale de la Moscova ar ajuta imediat la crearea unui alt partid unionist. Deoarece rușii, dacă vor să vină cu război asupra noastră, au nevoie de inamici, iar principala ţintă a propagandei imperiale rusești în privința Moldovei sunt unioniștii. Să ne amintim că exact în acelaşi fel ruşii şi-au motivat şi intervenţia militară din 1992. De aceea, Pavlicenco ar proceda foarte corect de ar abandona competiţia electorală din care nu are nimic de câştigat, iar după alegeri, în cazul în care se vor calma spiritele, să promoveze în tihnă ideea Marii Uniri.

Exemplul ar putea fi urmat şi de către Mihai Godea, liderul partidului „Acţiunea Democrată”, dar şi de către alţi şefi de partide mici.

De ce Rusia bagă bani grei în alegerile noastre?

Nu-i bai, PLR și PNL au tot dreptul să-şi verifice scorul electoral, mai ales că ar putea să acumuleze împreună circa un procent, două, din sufragii. Dar acest procent, aflat în buzunarul lui Ghimpu, ar putea fi mult mai preţios decât să ajungă la gunoi. Pentru că, repet, azi nu trăim vremuri în care să ne permitem jocurile de-a alegerile. Astăzi deja luptăm. Rusia bagă bani grei în campania noastră electorală şi o face cu un scop anume. Or, să credem că Dodon și Usatîi își fac campanie electorală doar din banii lor e ca și cum am spune că în Donbas nu a luptat niciun rus.

Mâine, dacă vine războiul, ne așteaptă moartea la ușă. Dacă nu avem grijă de noi, să ne gândim măcar la copiii noștri, care ar fi păcat să moară chiar după alegeri.