– O să se întâmple aşa cum zic: o să vină iar comuniştii la putere! îmi răspunde ea, convinsă de această perspectivă. Doar ne-au promis şi Filat, şi ceilalţi că ne vor mări pensiile, iar noi i-am crezut şi i-am votat.
– Chiar este mai importantă pensia asta decât integrarea europeană, perspectiva ca tinerii să meargă liber în Europa? insist eu.
– Da’ cu 4% indexare cine ne primeşte în Europa? Iată, un deputat, stai că am uitat cum îl cheamă… Brânzilă ori… a-a-a! Untilă, a propus să ne majoreze pensiile, dar nu l-au ascultat. Unde-s ajutoarele care vin de peste hotare? se aprinde interlocutoarea mea şi celelalte pensionare din troleibuz dau afirmativ din cap.
– Ei la ce se gândesc? sare vecina de alături. Noi suntem jumătate de milion. Eu personal am votat pentru democraţi. Acum gata: este pensie – este vot, nu-i pensie – nu-i vot! îmi arată doamna o figură din degete.
– Dar dacă vă măresc pensiile? le încerc eu.
– Dacă le măresc, vom mai vedea. Depinde cu cât! condiţionează o altă pasageră, ţuguiindu-şi buzele în semn de demnitate.
– Deci integrarea europeană nu vă interesează? le provoc eu.
– El îşi bate joc de noi! sare un moş de pe scaunul pentru invalizi.
Iar eu sar din troleibuz.
