Concluzia aparține procurorului general Corneliu Gurin. Chiar dacă a fost o înscenare, nimeni nu va fi pedepsit întrucât nu există sancțiuni pentru așa, în plus, termenul s-a prescris. Și punctum.
E naiv să mai punem întrebarea dacă pentru „așa ceva nu există sancțiuni”, de ce nu s-a spus acest lucru în 2002, dar s-a așteptat 11 ani când …„termenul s-a prescris”? Astfel, este îngropată cel mai scandalos caz din istoria recentă, iar odată cu acest dosar se mai îngroapă o parte a memoriei noastre. Există cineva care stă deasupra tuturor miniștrilor, procurorilor generali și președinților de republică moldovenească independentă care are un interes vital ca noi să nu mai aflăm ce se întâmpla în culisele politice ale zbuciumatului an 2002. Și acesta nu e singurul caz misterios. Politica moldovenească este un lanț lung de mistere. Între „răpirea” lui Cubreacov pe 21 martie, 2002, ora 23.15 și „ieșirea din acord” a lui Filat pe 13 februarie 2013, ora 13 se întinde un „cimitir” de taine. Nu cred că paznic la acest cimitir e procuratura din Moldova.
Altcineva, din altă parte, umblă cu cheile la brâu și are grijă ca nu cumva să fie dezgropată vreo taină. Dacă s-ar deschide porțile la acest „cimitir”, s-ar afla adevărul despre aceea cine este și cărei țări slujește cu adevărat o bună parte a clasei politice de la Chișinău.
