Astfel, la Chişinău au apărut mai multe locuri unde poţi să cumperi lalele sau narcise. În cazul meu, în fiecare dimineaţă întâlnesc o bătrână zâmbitoare pe care deja de două anotimpuri o văd pe acelaşi loc, la un colţ de stradă, cu două căldări de plastic în care are, în funcţie de sezon, diferite flori. Îmi place că atunci când vreau să cumpăr nişte narcise, de exemplu, îşi scoate mâinile de sub pestelcă şi îmi alege cu grijă câteva steble, fără să uite să-mi spună ceva despre ele, o biografie a florilor selectate pentru mine.
Imaginea acestei vânzătoare de flori mi-a adus aminte de miile de bătrânele care, în anii ’90, au ieşit în stradă să facă comerţ. Or, economia de piaţă s-a manifestat la noi şi prin multitudinea de persoane în etate care au început să vândă răsărită şi ţigări. O făceau exact în aceleaşi locuri unde azi se vând flori.
Cu timpul, probabil, bătrânelele şi bătrâneii nu au făcut faţă tarabelor şi chioşcurilor care au răsărit în Chişinău ca ciupercile după ploaie şi s-au reprofilat. Şi-au schimbat marfa. Nu exclud că şi astăzi mai mulţi oameni în vârstă ies cu seminţe sau arahide de vânzare, însă observ o schimbare totuşi. Florile au devenit mai rentabile, iar asta… mă bucură.
