A doua întrebare la care nu putem răspunde e cea legată de Putere: de unde se iau guvernările proaste, antidemocratice şi corupte, fiindcă, atunci când sunt în opoziţie, toate partidele sunt bune, democratice şi luptă împotriva corupţiei? O a treia întrebare din categoria celor fără de răspuns se referă la miniştri: de unde se iau miniştrii hulpavi, corupţi, cinici, insensibili ş.a.m.d., fiindcă, atunci când sunt în opoziţie, aceştia sunt adevărate icoane, bune să te închini la ele? Urmăresc de mai mulţi ani un fenomen ciudat: cum sunt aleşi miniştri, mulţi încep a vorbi cu vocea prim-ministrului. Înjură ca el, se răstesc la subalterni ca el, îl imită în toate. În sinea lor, aceşti miniştri îl urăsc pe prim-ministrul lor, dar îl admiră. Fiindcă toţi miniştrii visează să devină ca prim-ministrul – să aibă bani foarte mulţi, să poată întreţine o vilă, vreun site sau vreun post TV, o amantă şi un jurnalist. Subiectul e interesant, dar ne abatem de la temă, or, tema noastră era legată de întrebarea: de unde se iau guvernările proaste, când toate opoziţiile sunt foarte bune? Voi încerca mâine să dezghioc fenomenul, dar nu în profunzime, ci aşa, uşurel, ca să nu supăr pe cineva…
