Fiindcă nu au primit bani de la stat, actorii caută să se descurce cum pot, iar uneori nimeresc, pur şi simplu, în nişte situaţii hilare, cum e una relativ recentă, când Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei s-a lansat în căutarea banilor necesari pentru a monta un spectacol după o piesă a unui dramaturg contemporan. Ar mai rămâne ca şi Direcţia penitenciarelor să caute bani pentru teatre, ca să ne bălăcim într-un absurd desăvârşit. Dincolo de aceasta, însă, de Ziua teatrului va ploua din nou cu premii. În fond, nu e rău acest lucru. E chiar salutar faptul că regizorii şi actorii nu sunt trecuţi cu vederea. E chiar necesar ca aceştia să fie luaţi în seamă. Pentru că merită. Rău e altceva, că reforma teatrelor de stat din nou se amână. Şi ne-am putea trezi, într-o bună zi, că teatrul privat al Nicoletei Esinencu sau teatrul lui Andrei Sochircă va trezi mai mult interes din partea publicului decât nu ştiu ce teatru de stat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
