Cu intarziere, dupa Ziua indragostitilor, vreau sa fac o declaratie de dragoste. S-a terminat dragostea mea fata de politica! Ultima dragoste a fost doamna Alianta, care la inceput parea domnisoara. Zambea ca primavara, promitea frumos, facea gesturi elegante. Cand n-a vrut sa dea… macar un vot la comunisti, am zis ca – gata!… e fecioara noastra salvatoare, mult asteptata.
Am mai trait asemenea sentimente, incepand cu 1989. La fiecare scrutin electoral apar „domnisoarele” smerite si milostive, magulitoare, cu chip de inger… Si eu, ca si multa lume, sunt prins in paianjenul declaratiilor de dragoste fata de noi. Mai ceva iti vine sa crezi, cand vezi si un alai de cantareti – laudatori neobositi, care te conving de fecioria candidatului. Acte de binefacere, donatii, grija nemaivazuta… de patru ani (la fiecare ciclu electoral), raspunsuri si solutii la toate intrebarile nedumeritului, toate vrajile menite sa convinga prostul sa dea votul. Dupa ce am facut alegerea, nu trece mult timp si… ies la suprafata lucruri nebanuite.
Vedem ca bunatatea sufleteasca, generozitatea (in vorbe) si gesturile elegante sunt pentru campania de alegeri, nu si pentru… dupa. Descoperim ca „domnita” noastra salvatoare a avut relatii (cu diversi) nu tocmai frumoase si nici potrivite cu calitatea sa. Mai si aflam ca rochita splendida pentru campania de vrajeala a fost cumparata cu banii dati de o „laba paroasa” si… parca nu-ti vine sa crezi! Dezamagire, tradarea sentimentelor, remuscari patru ani!… Si iar „vine salvarea”, apar noii/noile feciori/fecioare, noi/nouti. Chiar daca au fost deja… sunt in alt partid, alta alianta, alte straie – noi, promisiuni noi, generozitate excesiva, grija, aproape cu sila… Alai iarasi, aceiasi cantareti – laudatori neobositi, odihniti patru ani. Iarasi vraja promisiunilor si declaratiilor de dragoste convinge prostul… si acesta alege! Diferite persoane vorbesc cu nemultumire despre ultima mea dragoste politica. Nu-mi place nici mie, dar o accept.
Ultima picatura in paharul nemultumirilor mele au fost cateva discutii la telefon cu un nou-numit intr-o functie. Nu ma cunoaste la fata, dar are o rugaminte, ceva personal… Dupa cateva discutii fara demnitate din partea dansului, am inghitit nodul din gat… in numele dragostei despre care scriu si m-am gandit cu pacat ca, ce se aude e drept. Traditia in politica moldava nu se termina. Nu credeti ca plang dupa baba care a domnit opt ani, nu am ales-o eu. Am vazut-o de la bun inceput ca e domnisoara… de-o varsta cu Lenin, maturizata in timpul lui Stalin si „productiva” pana acum. Ce dragoste nebuna! Vedeti cum plang unii si acum dupa monumentele comuniste. Stiu de ce se revolta Lupu si PD-ul contra stramutarii monumentului comsomolistilor. Logic, monumentul va fi dus la „Moldexpo” si acolo – la Ilici – Marian Ilici nu are acces, e locul ocupat de alti fosti-actuali colegi de-ai sai. Va dati seama ce imbulzeala va fi la sarbatorile comuniste. La Lenin detin monopolul Voronin, Zina si Tkaciuk. Ce sa faca acum bietii Lupu cu Diacov si ?urcanu cu Stepaniuc? Unde sa-si mobilizeze electoratul, sa-si promoveze platforma?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
