Zilele trecute, autorul acestor rânduri a fost întrebat direct: care este poziţia R. Moldova vizavi de retragerea trupelor ruse din raioanele sale de est? Rămâne oare R. Moldova fermă pe poziţiile sale? În contextul actual, când se negociază acorduri noi cu Rusia privind controlul asupra armamentelor, adică documente care vor înlocui prevederile din Acordurile de la Istanbul, din 1999, partenerii noştri externi aveau nevoie de o confirmare, de un mesaj clar, fără echivoc şi pe care acum, datorită decretului, îl au – R. Moldova rămâne pe poziţiile sale!
Deci, acest mesaj a fost transmis exact atunci când era nevoie de el şi care, de fapt, este elementul central din decretul care i-a iritat pe ruşi. Or, aşa cum menţionează şi Serviciul de presă al preşedinţiei de la Chişinău, „Decretul prezidenţial stipulează ca Federaţia Rusă, în calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, să-şi retragă necondiţionat, urgent şi transparent trupele şi armamentul de pe teritoriul R. Moldova”.
Nu cunoaştem cine a sugerat preşedintelui Ghimpu includerea subiectului retragerii armatei în decret, dar modalitatea de exprimare şi momentul sunt optime, ba chiar ideale. Iar ca argument pentru cele spuse ar fi bine să luăm aminte şi la cinci evenimente importante, care s-au produs în ultima jumătate de an:
1. Faptul că Moscova spunea una vizavi de R. Moldova şi pregătea alta devine un lucru vizibil după ce Kremlinul a pregătit terenul pentru ne-retragere, atunci când a semnat cu Ucraina o declaraţie, în mai 2010, prin care vecina noastră de la Est accepta ca retragerea să se producă conform documentului Smirnov-Voronin-Medvedev din 18 martie 2010 de la Moscova, adică după soluţionarea politică a conflictului. În popor o astfel de formulare se traduce laic: „La paştele calului”.
2. „Gazprom”-ul a intentat dosar R. Moldova pentru datorii încă în noiembrie 2009, la o lună doar după instaurarea Guvernului AIE şi nu în mai 2010, după paradă, aşa cum „uitau” unii analişti şi politicieni de-ai noştri. Deci Kremlinul, care controlează „Gazprom”-ul, chiar de la bun început nu a dorit să accepte o guvernare AIE şi a lucrat să dezinformeze publicul şi să dezbine Alianţa.
3. Chiar a doua zi după vizita prim-ministrului R. Moldova la Moscova, omologul său rus a declarat că situaţia din Moldova aminteşte de cea din Kârgâzstan şi astfel decizia de a fi flexibili şi pragmatici cu Moscova nu a funcţionat, indiferent de partid, iar Rusia a demonstrat că tocmai ea a şi lucrat la dezbinarea AIE.
4. Rusia a continuat să pregătească terenul de negocieri în favoarea sa pe plan internaţional, eliminând R. Moldova din ecuaţie, atunci când a semnat declaraţia Medvedev-Merkel, după cea de la Kiev. Chiar dacă prim-ministrul Vlad Filat a discutat cu doamna Merkel până la această declaraţie şi a reuşit să aducă problema Transnistriei pe masa discuţiei, în declaraţia finală dintre Germania şi Rusia ţara noastră nu devine un membru al unui viitor dialog pe probleme de securitate UE-Rusia, inclusiv pe problema Transnistriei.
5. Rusia continuă să trişeze în cadrul organismelor europene. Mai întâi, reprezentantul său la OSCE declară că Rusia nu are de gând să-şi retragă trupele din R. Moldova sau să schimbe formatul de pacificare, iar apoi, la doar două sau trei zile de la aceasta, Ministerul rus de Externe afirmă că este convins că intenţiile decretului lui Ghimpu sunt de a „…distruge actualele mecanisme de asigurare a stabilităţii la Nistru”. În final, acelaşi Minister de Externe rus îşi dă arama pe faţă şi afirmă că „decretul poate deveni începutul unor confruntări politice şi conflicte în societatea multinaţională din Moldova”. Or asta este exact ceea ce a „pronosticat” domnul Putin: R. Moldova – al doilea Kârgâzstan.
R. Moldova se va afla în curând sub o mare presiune pentru poziţia sa fermă privind retragerea armatei ruse. În atare situaţie, considerăm că va fi nevoie ca Alianţa pentru Integrare Europeană să lase pentru mai târziu discordiile privind istoria şi să se solidarizeze ferm tocmai în jurul acestei idei – retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul nostru naţional.
