Deschiderea, cu tot cu lectură, a durat patru ore şi jumătate ceea ce ne face să credem, că uite poate n-a fost o idee rea. Glumesc. Nici nu putea să fie altfel. Pentru mine, spectacolul lui Sava, a devenit ceva mai mult decât un spectacol-lectură. M-a făcut să înțeleg că provin de fapt dintr-o familie cu dizabilități de auz, deoarece tatăl meu e român și mama mea e rusoaică și nu s-au putut înțelege niciodată. Tatăl meu mi-a dat pașaportul românesc, drept pentru care îi mulțumesc, iar mama mi-a dat restul: dragostea și copilăria.

Lăsând însă chestiile personale deoparte, iată ce am vrut să spun. E insuportabil să trăieşti într-o societate în care principiile nu-ţi permit să mergi în întâmpinarea celuilalt, să înveţi limba sau să faci concesii. Anume de aceea, ideea cu ciorbele e bestială! Mi-am imaginat că noi, cei din Moldova, suntem de fapt niște ciorbe (dacă tot ne-au numit„oameni amestecați”) și stând pe același aragaz, fierbem fiecare în cratiţa sa. Ce-o să iasă din meniul ăsta habar nu am, sper ceva bun și comestibil. Numai nu revoluție. Actorii Dan Melnic și Mariana Bratu, au fost foarte buni.

Oxana Buga

A doua zi…CDC

 M-a bucurat faptul că deschiderea oficială a CDC nu a fost atât de oficială, ci într-o atmosferă mai familiară, cu dl Crudu în sudori și mulți spectatori. Mă cam dau în rime. În deschidere s-au expus inițiatorii acestui proiect Dumitru Crudu, Sava Cebotari, Dorina Khalil-Butucioc și Alexandru Grecu, ultimul punând la dispoziția CDC-ului Casa Actorului. Deci, Centrul de Dramaturgie Contemporană îşi propune să restabilească unitatea şi dialogul dintre dramaturgi, regizori, actori şi critici. Astfel, în fiecare marţi, la ora 18:00, acesta îşi propune să aducă spre atenţia publicului câte două sau trei texte de referinţă din literatura basarabeană: fie dramaturgie, fie proză sau poezie, să-i facă cunoscut publicului dramaturgia contemporană basarabeană. Centrul are mai multe proiecte care sunt nemijlocit legate de promovarea dramaturgiei tinere și motivarea tinerilor dramaturgi de a scrie cât mai mult și cât mai profesional. Printre iubitorii de teatru prezenți la eveniment au fost Luminița Tîcu, Val Butnaru, Mihai Fusu, Mihai Poiată, Boris Cremene, Constantin Cheianu, Larisa Ungureanu, Ronin Terente, Ion Ungureanu, Ina Surdu, Steluța Lupan, Elfrida Coroliova, o mulțime de actori, lectori universitari, și simpli spectatori. Iar mă dau în rime. Primul spectacol-lectură a fost regizat de Sava Cebotari după textul lui Dumitru Crudu A doua zi. După ce am făcut o mică prezentare a dramaturgului și a regizorului, în scenă au apărut doi tineri, un băiat și o fată, care au început să dialogheze în limbajul semnelor. După acest scurt dialog, locul lor l-au substituit vorbitorii. Lecturat într-un ritm alert, procedeu care chiar și pentru un actor profesionist este o provocare, textul nu avea scopul să scoată în evidență talentul actorului, ci potențialul dramatic al piesei. Uneori, actorii Mariana Bratu și Dan Melnic, aveau încetiniri de ritm doar atunci când doreau să accentueze unele schimbări de stări ale personajelor. A doua zi ne transportă în ziua de 7 aprilie 2009, o zi istorică pentru Statul Republica Moldova, într-o familie mixtă, compusă dintr-un vorbitor de limba rusă şi o vorbitoare de limbă română, cu vederi politice diferite, dar pe care îi unea sentimente mai presus de orice prejudecată. Ambii încearcă să-și păstreze cu orice preț identitatea, mai ales că lupta era din ce în ce mai acerbă pe plan politic, se hotăra soarta unei națiuni și trebuia de făcut o alegere. Lupta se ducea în afără, în Piața Marii Adunări Naționale, și înăuntru, în familia acestor doi tineri și în sufletele lor. Dar până în final, șoții rămân împreună, pentru că sentimentele umane au avut câştig de cauză în fața celor sociale. În ultima scenă, actorii au inundat scena cu țipete surde. Nimeni pe nimeni nu ascultă, nimeni pe nimeni nu înțelege. Vorbe, vorbe, vorbe. Apoi, după ce a căzut cortina, au urmat discuții foarte interesante și constructive. Despre spectacol şi despre acest teatru nou.

Rusanda Alexandra Curca