• În 1994 (24 februarie) Partidul Democrat Agrar din Moldova (partidul comuniştilor moldoveni, fosta nomenclatură (elită) agrară, intelectuală, ştiinţifică de la sate şi de la oraşe a acumulat 56 de mandate. Altă „felie” de comunişti făcea parte din Partidul Socialist care formase un bloc electoral cu Mişcarea „Unitate -Edinstvo”, Mişcare care includea Interfrontul, format tot din comunişti (adică votul etnic).
• Astfel în 1994 comuniştii au luat 84 de mandate.
• În 1998 (22 martie) PCRM a acumulat 40 de mandate.
• În 2001 (25 februarie) PCRM a luat 71 de mandate.
• În 2005 (6 martie) PCRM a luat 56 de mandate.
• În 2009 (5 aprilie) PCRM a luat 60 de mandate.
• În 2009 (29 iulie) PCRM a luat 48 de mandate .
• În 2010 (28 noiembrie) au luat 42 de mandate. Mai adăugaţi aici cele 15 mandate ale PD (care e tot partid de stânga, dar cu o ideologie mai umană) şi veţi obţine 57 de mandate.
• Dreapta (în persoana PPCD şi PFD, ) au luat constant câte 11 mandate, iar în 1994 Blocul Ţăranilor şi a Intelectualilor împreună cu Alianţa Frontului Popular Creştin şi Democrat – 20 de mandate, iar în 1998 PFD-ul împreună cu Alianţa electorală CDM au luat 37 de mandate. În alegerile din anul trecut şi în cele de duminică PL-ul condus de M. Ghimpu, care a substituit PPCD-ul, se fixează tot la limita de 11 mandate.
• Astfel, de 16 ani, structura electoratului moldovean rămâne practic neschimbată. Aceasta înseamnă că R. Moldova este blestemată să fie guvernată de coaliţii, fiindcă fără „concursul” unui partid de stânga (de preferat mai echilibrat şi cu aspiraţii proeuropene) partidele de centru-dreapta şi de dreapta (astăzi liberale şi liberal-democrate) nu pot ajunge singure la guvernare . Concluzia e una singură: partidele de dreapta, ori dau dovadă de înţelepciune politică şi participă la guvernare, pentru a putea schimba situaţia în folosul ei, ori rămân în opoziţie lăsând situaţia neschimbată şi fără perspectiva de a o mai schimba cândva.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
