Recunosc, luni seară nu am stat să mă uit cap-coadă la „În profunzime” de la PRO TV. De câte ori am apăsat, însă, pe butonul cu pricina, mi-a fost dat să aud numai minciuni turnate cu tupeu de veşnicul lider comunist şi chiar am admirat iscusinţa cu care el „nu-şi amintea” când îi era pusă vreo întrebare mai incomodă. Dar şi mai mult am admirat răbdarea colegei Lorena Bogza…
Printre minciunile „antologice” debitate în acea emisiune de Voronin s-a numărat şi cea cu ASCOM. Chipurile, scrisoarea pe care, în 2008, el i-a trimis-o preşedintelui Kazahstanului – o adevărată „pâră” în care liderul comunist al R. Moldova turna foc şi pară asupra omului de afaceri Anatol Stati, în pofida faptului că acesta, fiind cetăţean moldovean, era în drept să se aştepte la protecţie şi sprijin din partea ţării sale – a fost scrisă chiar la rugămintea lui Nursultan Nazarbaev. „La un Summit, Nursultan Nazarbaev, s-a apropiat de mine şi m-a întrebat despre acest Stati. Mi-a spus că ar vrea să cunoască mai multe despre el şi ca eu să-i scriu o scrisoare în care să-i spun ce prezintă acest Stati. Şi eu i-am scris. L-am caracterizat pe Stati ce face în Moldova, dar ce face în altă ţară eu nu ştiu. El are afacere în mai multe ţări, treaba lui. Eu nu l-am discreditat”. Aşadar, Voronin doarme liniştit nopţile, pentru că doar a informat, şi „nu l-a discreditat” pe Stati.
Şi ce dacă, urmare a acestei epistole prezidenţiale, Stati a devenit un monstru pentru statul kazah, iar ASCOM aproape că şi-a sistat afacerea în această ţară? Şi ce dacă acolo au fost arestaţi nişte oameni care stau şi azi închişi? Şi ce dacă, la o adică, ASCOM Grup l-a acţionat în judecată pe însuşi Voronin, pentru defăimarea din acea scrisoare? Ori liderul comunist ştie că în acest caz, ca şi în multe altele, justiţia n-o să-l atingă? N-am mai înţeles-o pentru că, imediat cum i s-au cerut explicaţii, bătrânul bolşevic a dat-o pe uitare, trimiţându-ne pe toţi la… arhiva Preşedinţiei, dacă vrem să ştim detalii.
Cam în aceeaşi direcţie ne-a trimis fostul preşedinte comunist atunci când a fost întrebat pentru ce merite trei mahări ai FSB-ului rusesc au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie militară, Ordinul „Ştefan cel Mare”. Ne-a spus că motivaţiile există şi sunt (au fost) întemeiate, dar că… nu-şi poate aminti de ele. Ce minune mai e şi uitarea asta la moldoveni! Mai ales la preşedinţii lor!
Sper, totuşi, că acesta este ultimul preşedinte „uituc” pe care l-am avut. Şi că moldovenii vor lăsa versurile din romanţă – „te voi uita, căci şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti…” – doar pentru poveştile lor de dragoste. Iar la ciclurile electorale, indiferent de frecvenţa acestora, memoria le va fi trează.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
