Despre votul basarabenilor sau când Furmuzal va deveni Iohannis

Am spus de mai multe ori că cei din Basarabia care votează în campaniile electorale românești de orice gen, fie prezidențiale, parlamentare sau europarlamentare, au un vot conștient, aleg de obicei dreapta sau personalități care vin ca o emanație a partidelor care reprezintă acest eșichier și etalează aversiune față de Partidul Social Democrat și stânga românească în general, pe care le consideră descendente din fostul partid comunist, cu toate metamorfozările postcomuniste pe care le știm. Nu mă deranjează faptul că PSD sau alt partid românesc aflat în coaliție cu acesta are votanți în R. Moldova, chiar din contra, orice extensie a politicii românești o consider binevenită. Despre altceva este vorba.

„Problema Basarabiei”, alias R. Moldova, a fost, este și va fi o constantă în agenda clasei politice de la București. La multiplele ei manifestări istorice, diplomatice, economice sau culturale, după 1991, odată cu creșterea în număr a cetățenilor români din R. Moldova, la această problemă s-a mai adăugat și o componentă electorală. Estimat la aproximativ 400-500 mii cetățeni români, „votul basarabean” comportă în sine un mare potențial electoral, dar dificil de mobilizat din punct de vedere organizațional și redus de multe ori la o prezență modică de puțin peste zece mii oameni. Spre exemplu, în Colegiul 2 pentru alegerile parlamentare din 2012, care include Republica Moldova, au existat 14.722 voturi. Această capacitate de mobilizare nu contrastează flagrant cu rezultatele din restul Diasporei românești, unde din cele şase colegii au votat în total 61.014 de alegători, raportat la o cifră de 441.769 de cetățeni români.

Chiar dacă nu este importantă cantitativ, „bătălia pentru Basarabia” are o componentă istorică și emoțională deosebită, care privită de multe ori prin prisma irațională a naționalismului românesc, determină o implicare preferențială. Valoarea simbolică a acestui vot și dorința de a-l influența vine din efectul mobilizator al acestei probleme asupra electoratului românesc în general, din necesitatea de a capta un electorat românesc din R. Moldova care poate influența politicile în această țară și menține ideea românismului vitală peste Prut. De o mentalitate românească incontestabilă, sensibil la discursul antirusesc și unionist al politicienilor români, de obicei educat și de o cultură istorică și politică înaltă, alegătorul basarabean gravitează spre personalitățile și partidele politice românești la care prevalează ideea limbii, istoriei și identității românești, dar și etalând repulsie față de „neocomuniștii pesediști”, acesta fiind în mare parte un votant cu inima. Aceasta explică de ce președintele T. Băsescu și partidele politice apropiate lui, au avut câștig de cauză în ultima perioadă în R. Moldova în campaniile prezidențiale, parlamentare și europarlamentare. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2009 actualul președinte Traian Băsescu a obținut un rezultat zdrobitor de 90.7% (aproximativ 8 mii voturi), iar M. Geoană, reprezentatul PSD, doar 3.5%, adică 308 voturi. În turul doi, pe 6 decembrie 2009, basarabenii l-au ales președinte al României pe T. Băsescu, acordând acestuia 95% din voturi, iar lui M. Geoană doar 5%.
Aproximativ nouă mii de cetățeni români din R. Moldova au votat la europarlamentarele din 2014, pentru Partidul Mișcarea Populară, partid apropiat președintelui Traian Băsescu optând 5 255 de alegători, apoi pentru PDL – 2 161 de voturi, pentru PNL – 461 și pentru PSD – 397 voturi.

Așadar, PSD a obținut întotdeauna la diversele alegeri din R. Moldova între 300 și 500 de voturi, pentru ca în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014, basarabenii să dea cu oiștea în gard. Din cei 21.980 de cetățeni ai R. Moldova care dețin și cetățenie românească, 8 200 de cetățeni (37%) au votat candidatul PSD, Victor Ponta, urmat de Klaus Iohannis, candidatul dreptei, înaintat de Alianţa Creştin-Liberală, care a acumulat aproape șapte mii de voturi (31%) și de liderul Partidului Mişcarea Populară, Elena Udrea, pentru care au votat peste 3 600 de moldoveni (16%). Următoarea, în clasamentul preferințelor moldovenilor, este fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei, care a obținut puțin peste 2 300 din sufragii (10.5%).

Privind șocat la aceste cifre nu pot să nu vă întreb, dragi basarabeni, ce s-a întâmplat cu voi că de la 300-400 de voturi pe care le dădeați cu greață pentru PSD, ați ajuns la peste 8 mii? Nu cumva v-a convins ideea că un gazoduct „al rușinii naționale”, care trebuia deschis în câteva luni și nu în câțiva ani, este opera lui Ponta, care vă salvează de șantajul energetic rus? Și culmea ipocriziei, să „tai cepul” acestuia chiar în an electoral, dar asta până la urmă și explică tărăgănarea. Sau v-ați lăsat convinși de autobuzele făcute cadou de acesta la Chișinău, care culmea s-a făcut tot în an electoral și demonstrativ, ca la proști? Sau credeți cumva că ideea cu „Unirea Românilor” până în 2018, pe care și-a asumat-o Ponta, este cu adevărat posibilă? Dacă basarabenii români, pe care i-am considerat că au capacitate de discernământ superioară, suferă de amnezie, vreau să le adresez câteva întrebări, ca la școală.

Ați uitat că Iliescu și gașca lui „FSN”-istă, de la care se revendică partidul lui Ponta, au dat cu piciorul în Basarabia la începutul anilor 1990, atunci când era expresă ideea de unitate românească? Ați uitat de trecutul comunist și sovietic al liderului PSD-ist, de afinitățile lui filoruse, care ne-a lăsat singuri în față rușilor până la venirea europenilor și americanilor? Sau ați uitat că din cauza acestei guvernări neocomuniste România era să rămână pe din afara UE și NATO, intrând codasă acolo, mult după statele est-europene, tocmai pentru că sistemul creat de foștii nomenclaturiști era corupt și lipsit de reformare? Sau și mai recent nu se vede clar obstrucționarea procesului de vot din partea PSD, care a dorit excluderea Diasporei românești de la alegeri tocmai pentru că aceasta este anticomunistă?

Dacă nu mai este „tătucul Băsescu”, nu înseamnă că trebuie să cădem în cretinism și să ne lăsăm seduși de promisiuni mincinoase, din partea unui prim-ministru și candidat la președinție lipsit de moralitate și integritate, cu o teză copiată și o duzină de „dinozauri cleptocrați” în spate, pregătiți să refacă sistemul. România are acum mai mult ca niciodată nevoie de un președinte al dreptei, pentru că doar de acolo poate veni o continuare a eforturilor de demontare a sistemului oligarhic construit de emanațiile PSD-ste, pe care doar T. Băsescu și le-a putut asuma.

Ce m-a îngrijorat însă și mai mult este faptul prezenței la vot a basarabenilor în această campanie electorală. La alegerile prezidențiale din 2009 la vot au ieșit circa 8 000 de basarabeni, 14.722 au venit la alegerile parlamentare din 2012, aproximativ 9 000 la europarlamentarele din 2014, pentru ca la 2 noiembrie la urne să vină tocmai 22 mii, adică cu 8-10 mii peste media constatată până acum. Și tocmai aceste 8 mii de voturi s-au dus la Ponta. Foarte curios, nu? În mod normal Iohannis a luat în Basarabia cam tot atâta cât lua Băsescu, doar că prin magie au mai apărut 8 mii de voturi pentru Ponta. Poate organele de drept din România ar trebui să ia la întrebări anumiți oameni responsabili cu acest proces, de unde s-au luat atâtea voturi pro-Ponta în R. Moldova?

Îmi place Klaus Iohannis. Este un politician absolut senzațional și nou pentru viața politică românească. Cu experiență pedagogică și didactică, onest, integru, diferit față de toți cei care au fost până acum, inclusiv față de Băsescu. Nu știu cine stă în spatele lui și mi-ar displăcea să știu că este doar instrumentalizat în acest război al „găștilor” bucureștene. Vine din Ardeal, este sas german, susținut de Merkel și de elita politică europeană, gospodar, care a făcut din orașul Sibiu o bijuterie, capitală culturală a Europei. Știe să fie și este firesc, prestanța sa impune respect și siguranță, iar Transilvania l-a votat covârșitor nu doar din considerentul că-i reprezintă spiritul multicultural, multiconfesional și de toleranță etnică, dar și pentru că vede în el schimbarea pe care toți o așteaptă de ani să se producă în România.

În mare parte contextul în care Iohannis vine în politica românească este asemănător celui de la jumătatea secolului XIX, când o „monstruoasă coaliție” îl debarca pe Alexandru Ioan Cuza de la putere, instaurând principiul grupărilor în politica de la București, la fel cum „coaliția USL-istă” a încercat înlăturarea lui Băsescu de la președinție. Și atunci contextul conflictual al politicii românești a impus aducerea în politică a unui german, Carol de Hohenzollern, devenit Carol I al României, mare reformator și modernizator al țării, de numele căruia se leagă opera de europenizare a României, la fel cum de numele lui Iohannis sunt legate speranțele unei „țări a lucrului bine făcut”. La fel ca și Carol I, devenit în timp un bun român în asumarea intereselor țării, Iohannis a interiorizat viața politică românească, limba, cultura și mentalitatea noastră, fără condiționări, aroganță sau complexe de inferioritate.

Privindu-l pe Iohannis vorbind prin spațiul public, dar știindu-i și acțiunile politice, m-am prins la ideea că aș dori să-l văd vreodată pe Furmuzal sau un oricare alt lider al minorităților de la noi, care sunt antistatali și rusofili, să vină candidat într-o campanie electorală vorbind corect limba română și etalând respect față de statul R. Moldova, transformând profund Găgăuzia sau orașul Bălți în entități ale liniștii și prosperității, cu accente europene și dornici să contribuie la europenizarea țării în care locuiește, cu aspirații clare de integrare euroatlantică. Dar până visăm ca minoritatea rusofonă sau găgăuză să devină germană în spirit, iar Furmuzal să se transforme în Iohannis, să nu uităm că votul nostru din 16 noiembrie este la fel de important pentru noi, cei din R. Moldova, cât și pentru cei din România. Dacă Ardealul și Diaspora l-au votat pe Iohannis, Basarabia nu poate face altfel. Pentru că ne pierdem demnitatea și respectul față de sine și față de restul românilor care își doresc cu adevărat o transformare a țării în care trăiesc. Va fi un vot care va arăta că Basarabia nu poate fi prostită.