Cu toate că am fost colegi – eu la ziaristică, el – la limba și literatura spaniolă, nu prea știam multe despre Mitică, adică – Dumitru Soltan din Drăsliceni, Criuleni. Nu știam, bunăoară, că e născut într-o familie de 15 copii, și nici de faptul că părinții săi au fost deportați împreună cu șase copii în Siberia. „Mama zicea în felul următor -„ patru copii mergeau singuri, pe unul îl duceam de mânuță, pe altul – în brațe și pe unul îl purtam în mațe – eram gravidă”. Când au venit să-i aresteze, tatăl său s-a ascuns, crezând că dacă o să vadă o femeie cu mulți copii, o s-o lase în pace. Însă rușii nu aveau nimic sfânt în ei și i-au luat așa cum erau. Tatăl său a venit din urma lor acolo, în pădurea siberiană. 

Când era să moară Stalin…

În Siberia, într-o baracă locuiau mai multe familii, în loc de perete servindu-le un cearșaf. Prima iarnă a fost destul de grea. Era un ger de 50-60 de grade, de crăpau pietrele. Când a venit vara, au dat de un alt dezastru – pădurea era împânzită de niște țânțari mari, care pătrundeau prin haine și te mușcau de cădea carnea de pe tine. S-au obișnuit să poare haine deosebite care acopereau completamente corpul, pentru că nu puteau nici să lucreze din cauza țânțarilor. Așa au îndurat calvarul siberian ani la rând.
„Mama avea capacități paranormale. Într-o zi, i-a spus tatei: „Măi Pimen, am văzut în vis că a murit satana” – așa-l numeau ei pe Stalin. „Și ce-ai mai văzut?” a întrebat-o tata. „Am văzut că toată Rusia plângea. Să vezi că satana nu mai are multe zile”, i-a spus ea. Și chiar în aceeași zi, după-amiază, la radio a fost transmis că a murit tătucul Stalin”, ne povestește Dumitru Soltan.

„Am moștenit și eu ceva de la mama”

„Capacitățile paranormale le-am moștenit și eu de la mama. Astfel, în 1988 am prezis cu exactitate când se va destrăma URSS. Iar în toamna lui 2008, am scris următoarea epigramă: „Noi suntem stăpâni pe beci/ Frații comuniști pe țară/ Noi suntem aici pe veci/ Ei – doar pân-la primăvară”. Și exact în primăvara lui 2009, pe 7 aprilie, în ziua de Buna Vestire, au dat foc la parlament”, își amintește interlocutorul nostru.

„Limbile străine m-au ajutat să evadez din imperiul răului”

În 1979, Dumitru Soltan a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, specialitatea limba și literatura spaniolă. A ales spaniola, pentru că știa încă din școală că la momentul potrivit o să evadeze din imperiul sovietic și limbile străine îi vor fi de folos pentru a supraviețui. În 1990, revenind din Cuba la Moscova, unde lucra traducător-interpret, avionul a făcut o oprire în orașul Gander din Canada. A ieșit din avion și a început o viață nouă în viitoarea lui patrie – Canada. În scurt timp, a fost acreditat de către Departamentul de Imigrație și secția statutului de refugiat. Nu avea probe de studii, diploma în posesiune. Cu toate acestea, i s-a permis să treacă testele pentru fiecare limbă pe care o vorbea. A fost acreditat cu cinci limbi și a continuat cariera de traducător-interpret. Însă oricât de poliglot ai fi, crede el, din profesia de traducător-interpret nu poți duce o viață destul de prosperă. Tocmai de aceea s-a implicat în afaceri, fapt pentru care a putut să-i permită luxul să se transfere pentru restul vieții sale pe insula Tenerife, arhipelagul Insulelor Canare, la sudul Spaniei, unde locuiește până în prezent.

Insula Tenerife, un adevărat paradis

„Aș putea spune că m-am născut în paie și deoarece paiele înghimpau foarte dureros, m-am târât la început pe brânci. Când puteam alerga bine, am fugit din URSS și m-am simțit fericit, respirând aerul proaspăt, pur și liber canadian. Aș mai spune că Moldova mi-a dat viață, limbile străine – aripi, iar Canada – o mare mândrie de a fi cetățean al unei țări unde se respectă niște principii foarte serioase în viața cotidiană. Grație Canadei, unde am reușit în afaceri, acum îmi odihnesc corpul în casa mea cu două nivele destul de impunătoare. Situată la 15 minute de mers pe jos până la plajă, pe insula Tenerife, un adevărat paradis. După mai mulți ani de luptă feroce prin toate circumstanțele prin care am trecut, m-am retras pe această insulă, unde este vară eternă. Este, repet, un adevărat paradis, unde mă bucur de viață”, ne-a mai spus Mitică Soltan.
De la terasa casei sale, Mitică vede toată panorama Oceanului Atlantic și insula Gomera, care sunt pentru el o adevărată sursă de inspirație. Din când în când, mai scrie câte o epigramă, câte o poezie, câte o nuvelă. La Chișinău a reușit să editeze două cărți –„Planeta Banii” și „Gâdilit cu parul”. În fiecare zi, se duce pe plajă, înoată câte două-trei ore de-a lungul litoralului în Oceanul Atlantic, unde simte o plăcere extraordinară să beneficieze de frumusețea vieții…