„Cerul e negru, Pământul e albastru” – acestea au fost cuvintele lui Iuri Gagarin intrate în istorie, primul om care a văzut planeta noastră din spaţiul cosmic. Locotententul major de aviaţie, născut la 9 martie 1934, în satul Kluşino, regiunea Smolensk, la 250 kilometri vest de Moscova, fusese selectat pentru acest zbor unic dintr-un grup de 20 de piloţi sovietici avuţi în vedere pentru primul zbor cosmic cu om la bord. Misiunea era una deosebit de periculoasă, în condiţiile în care zborurile anterioare, din cadrul programului „Sputnik”, cu câini la bord, se terminaseră tragic în aproape jumătate din cazuri.
108 minute în jurul Pământului
În ciuda înălţimii sale reduse – 1,57 metri -, el a fost preferat altor candidaţi, având rezultate deosebite la testele fizice. Chiar şi în tensiunea zborului cosmic real, pulsul lui abia de a depăşit frecvenţa de 60 de bătăi pe minut. Cu toate acestea, abia cu o seară înaintea lansării, cei doi candidaţi rămaşi în cursă, Gagarin şi Gherman Titov, au fost anunţaţi de generalul Nikolai Kamanin, cel însărcinat cu pregătirea cosmonauţilor în cadrul programului spaţial, cine va zbura în cosmos a doua zi. Intrarea în istorie a unuia sau a altuia dintre cei doi candidaţi a ţinut, în mod paradoxal, tocmai de faptul că Titov era considerat mai rezistent decât Gagarin. „Singurul lucru ce mă opreşte să-l aleg pe Titov este necesitatea de a avea o persoană mai puternică pentru zborul de o zi”, scria Kamanin în jurnalul lui. Zborul navei spațiale „Vostok 1”, chiar dacă implica riscuri enorme, era mult mai scurt şi, prin urmare, considerat mai uşor de suportat decât proiectata misiune „Vostok 2”, ce urma să dureze o zi întreagă. Astfel, printr-o ciudată ironie a sorţii, Gagarin avea să devină, a doua zi, „primul cosmonaut din istorie”, luând toată gloria colegului său.
După un zbor de 108 minute, la o altitudine ce a variat între 175 şi 380 de kilometri, timp în care a efectuat o rotaţie completă în jurul Pământului, pe orbită, Gagarin a reintrat în spaţiul atmosferic. Unele probleme tehnice au făcut ca el să fie catapultat la 7000 de metri înălţime din modulul în care se afla, aterizând cu paraşuta, în zona Saratov, la 700 de kilometri de Moscova. Succesul misiunii a fost exploatat propagandistic la maximum de puterea comunistă de la Kremlin, pentru a demonstra superioritatea tehnologiei sovietice în raport cu marele rival american şi, de fapt, superioritatea sistemului comunist faţă de cel capitalist occidental.
După misiunea din 12 aprilie, Gagarin a efectuat un turneu mondial, din Germania până în Japonia, din Finlanda în Marea Britanie şi Canada, fiind primit pretutindeni ca un erou şi devenind o vedetă mondială.
Adepţii „teoriei conspiraţiei” contestă reuşita misiunii „Vostok 1”
Gurile rele şi adepţi ai teoriilor conspiraţioniste au contestat chiar realitatea zborului lui Gagarin, invocând diverse motive tehnice sau care ţin de însăşi pregătirea acestuia.
S-a spus că nu avea decât 340 ore de zbor ca pilot, dintre care numai 75 de ore pe avioane cu reacţie, în timp ce toţi ceilalţi candidaţi-piloţi sovietici aveau peste 1500 de ore, iar cosmonauţii americani chiar peste 5000. Apoi că, în momentul începerii pregătirii în programul spaţial, el nu efectuase decât cinci salturi cu paraşuta, ceea ce face improbabilă paraşutarea lui de la înălţimea de 7000 de metri din momentul reîntoarcerii pe Terra. De asemenea, s-a speculat pe marginea faptului că în toate transmisiile radio efectuate în timpul misiunii, Gagarin a dat doar informaţii generale despre ceea ce vede, fără a intra în detalii.
Mai mult, s-a calculat că era imposibil să fie deasupra SUA, conform traiectoriei navei sale, la ora la care el comunica acest lucru către centrul de comandă de la sol. La toate acestea se adaugă lipsa oricărei imagini, fotografii, din interiorul modulului, în timpul zborului, lucru considerat cel puţin ciudat, faţă de importanţa epocală a misiunii, dar şi alte elemente ce le par inexplicabile celor neîncrezători în performanţa lui Gagarin. În ciuda acestor speculaţii, Iuri Gagarin a fost recunoscut oficial drept „primul cosmonaut din istorie”, iar misiunea lui din 12 aprilie 1961 – o piatră de hotar în cucerirea spaţiului cosmic de către umanitate.
Gagarin, „ucis” de propria eroare de pilotaj
La 27 martie 1968, după aproape șapte ani de când devenise „primul om în cosmos”, Iuri Gagarin se prăbuşea cu avionul, împreună cu instructorul Valentin Serughin, în timpul unui zbor de antrenament. În momentul morţii, avea doar 34 de ani, rămăşiţele sale pământești fiind îngropate lângă zidul Kremlinului.
Circumstanţele accidentului aviatic în care şi-a pierdut viaţa Gagarin au fost învăluite în mister timp de peste 40 de ani. S-a speculat chiar că faima de care se bucura îl făcuse deranjant pentru conducătorii URSS de atunci. Mai mult, se spunea că Gagarin începuse să facă abuz de alcool, era violent cu soţia lui, cu care avea şi doi copii, ba chiar îi înfrunta direct pe liderii comunişti, mai ales în probleme ce ţineau de siguranţa zborurilor cosmice ce au urmat celui din 12 aprilie 1961. Una peste alta, s-a spus că Gagarin nu se mai încadra în imaginea oficială a eroului sovietic, motiv pentru care trebuia eliminat. Iar KGB-ul, serviciile secrete sovietice acţionaseră în consecinţă, sabotând avionul lui Gagarin.
Motivele prăbuşirii avionului pilotat de Gagarin, în martie 1968, consemnează că cea mai probabilă cauză a accidentului a fost o manevră bruscă de pilotaj făcută de însuşi Gagarin, pentru evitarea impactului cu un balon meteorologic. „Manevra bruscă a antrenat intrarea aparatului în picaj şi prăbuşirea în condiţii meteo nefavorabile”, a declarat Aleksandr Stepanov, şeful arhivelor prezidenţiale ruse.
După Libertatea.ro
Începând cu anul 2011, Adunarea Generală a ONU a declarat 12 aprilie drept Ziua Internaţională a Zborului Omului în Spaţiu.
În 1963, sovieticii trimit în spaţiu prima femeie – Valentina Tereşkova, la bordul navei „Vostok 6”. Lumea este mută de admiraţie. Nu numai că e vorba despre o femeie, dar aceasta mai e şi o simplă muncitoare de la o fabrică de textile, care făcuse un antrenament special.
Într-un articol publicat de TIMPUL, acad. Valeriu Canţer spunea că, după efectuarea primului zbor în cosmos, în RM, în special la Chişinău, sunt create şi concentrate diverse întreprinderi şi instituţii cu profil militar. Între acestea – „Mezon”, „Sciotmaş”, „Mikroprovod”, „Topaz”, precum şi o serie de institute de cercetări ştiinţifice cu tematică secretă – НИИЦЕФТ, КНИИЭП, ВНИИТ. Puţini ştiau, de exemplu, că „Mezon”-ul, unde munceau în trei schimburi circa zece mii de oameni, producea aparataj electronic cu destinaţie specială; НИИЦЕФТ elabora proiecte în domeniul sistemelor de calcul de bord; ВНИИТ era preocupat de sursele de energie pentru aparatele de zbor.
În prezent, în R. Moldova sunt înregistrate 23.684 de prenume Iurie, 10.273 persoane cu prenumele Iuri și 38 de oameni cu prenumele Iura, potrivit datelor ÎS CRIS „Registru”.
Timpul.md via Realitatea.net
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
