Dacă începe o ceartă la masă…
O lady se simte bine alături de prieteni care au opinii solide, dar nu uită că o discuţie în termeni categorici nu favorizează digestia. Dacă îşi dă seama că respectiva conversaţie riscă să degenereze, va spune simplu: „Prieteni, haideţi să schimbăm subiectul”. Dacă e gazda unei petreceri cu un număr considerabil de invitaţi, va fi nevoită să se ridice de pe scaun şi să-şi asume rolul de arbitru. Dacă invitaţii refuză să se liniştească, îi poate ruga să schimbe locurile, ca să nu mai fie în apropiere unii de ceilalţi. Dacă cearta pare să fie alimentată de alcool, le va sugera să se abţină de la alte pahare. În cel mai rău caz, când buna dispoziţie a celorlalţi invitaţi şi a clienţilor din restaurant e ameninţată, o lady poate fi forţată să spună: „Tom şi Tammy, mă tem că situaţia scapă de sub control. Trebuie să vă rog să terminaţi această discuţie sau să o continuaţi afară”. Dacă problemele persistă, ea le va cere ambilor prieteni cu chef de ceartă să plece, fără a lua parte cuiva.
Dacă o lady descoperă că tacâmurile din faţa ei sunt murdare…
În situaţia în care ia masa la restaurant, îi poate cere chelnerului să-i aducă altele, spunând: „Nu cred că această lingură e foarte curată. Îmi puteţi aduce alta?”. Când se află la o cină privată, acasă la gazdă, doamna e pusă într-o situaţie mai delicată. Totuşi, va încerca să atragă cât mai puţin atenţia asupra momentului stânjenitor. După ce se aşază la masă, nu inspectează imediat tacâmurile şi apoi spune: „Otto, se pare că trebuie să mai speli lingura asta o dată”. Îndată ce mâncarea i-a fost aşezată în faţă, îi cere gazdei: „Otto, aş putea primi o altă furculiţă de salată?”. Doamna speră astfel că, atunci când Otto va înlocui furculiţa de salată, el se va asigura că toate celelalte tacâmuri sunt în stare bună. Dacă o lady are chef de joacă, poate „scăpa” tacâmul murdar pe jos, având astfel o scuză ca să ceară altul. Din păcate, dacă şi cuţitul, şi furculiţa pentru desert sunt de asemenea murdare, poate ajunge să-şi angreneze gazda într-un maraton între masă şi dulapul cu tacâmuri.
Dacă unei lady i se serveşte ceva ce nu poate mânca…
O lady încearcă să prevină astfel de momente stânjenitoare atât pentru ea, cât şi pentru gazdă, fiind atentă la ceea ce i s-ar putea servi. Dacă are alergii la anumite alimente, când e invitată la masă, va avea grijă să-şi informeze amfitrionul despre acest lucru, spunând: „Cred că trebuie să menţionez că am o alergie alimentară. Sunt alergică la alune (sau la fructe de mare, făină etc.). Dar în rest pot mânca orice”. O lady are încredere că gazda va fi recunoscătoare pentru francheţea ei. Oricum, când se aşază la masă, tot există posibilitatea să i se servească un preparat pe care nu-l poate mânca. În acest caz, va lăsa mâncarea neatinsă sau pur şi simplu o va refuza atunci când îi va fi oferită. Poate alege să mănânce nişte pâine cu unt…
Dacă gazda întreabă: „E ceva în neregulă acolo?”, va răspunde sincer: „Arată grozav, dar nu pot mânca fructe de mare”. Amfitrionul va încerca apoi să-i ofere un alt fel de mâncare. Dacă religia o împiedică să mănânce un anume preparat, doamna nu va ascunde acest lucru. Când gazda o întreabă de ce nu se atinge de coktailul de creveţi, spune: „Mulţumesc, dar nu mănânc fructe de mare”. În nici un caz nu va folosi o formulă de tipul: „Îmi pare rău, dar nu mănânc fructe de mare”. O lady nu se scuză pentru credinţele ei… Totuşi, dacă pur şi simplu nu-i place preparatul care i-a fost pus în faţă, alege de pe farfurie altceva ce poate mânca sau, pur şi simplu, ia câteva înghiţituri de miel, deşi nu agreează deloc carnea de oaie.
(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)
