DIN ISTORIA MÂNĂSTIRILOR ÎNCHINATE…

Republica de astăzi a călugărilor numără douăzeci de mănăstiri mari, 10 sate (skele), 250 de chilii izolate şi la 150 de sihăstrii. Fiecare naţie de lege greco-orientală are una sau mai multe mănăstiri, în care şi azi vin în fiecare an vizitatori din Rusia, de la noi, din Ardeal, din Serbia, din Bulgaria, Grecia, Asia Mică, Constantinopol ş.a. Călugării înşiși, astăzi în număr de 10000, între care o mie de români, se recrutează din
toate naţiile de lege răsăriteană şi trăiesc după regula Sf. Vasile în deplină singurătate.

Sfântul Munte se bucură şi astăzi de privilegiile foarte largi acordate de Murad II, pentru că i se supusese încă înainte de luarea Constantinopolului. Astfel niciun musulman nu se poate aşeza în sfântul ţinut afară de Bostangi-Aga, care întreţine relaţiile între călugări şi sultan. Guvernul acestei republici eclesiastice în mâna Sf. Sinod din Karias, frumoasa capitală a peninsulei; acest sinod e compus din 20 de delegaţi (de fiecare mănăstire unul) şi patru prezidenţi, care în fiece an se iau tot din alte patru mănăstiri. Acest sinod ţine disciplina şi dispune cele de trebuinţă pentru anevoioasa administrare a averii mănăstirilor. Toate mănăstirile sunt închinate Pururea-Fecioarei şi se împart în cultul lor astfel încât fiecare stadiu al vieţii Maicii-Domnului e mai cu seamă serbat în una din mănăstiri.

Din vremi nemaipomenit de vechi există însă o deosebire între guvernul şi administraţia deosebitelor mănăstiri. Unele, chinoviile proprii, au un egumen, iar membrii lor au renunţat la propria lor voinţă şi la averea lor şi trebuie să se supună necondiţionat; pe când celelalte mănăstiri, monastira idiorhythma, au constituţie republicană, îşi aleg în fiece an stareţul şi hotărăsc asupra afacerilor generale în soboare, la care iau parte toţi cei ce au dreptul de-a vota. În chinovii, călugării trăiesc în comun, în celelalte mănăstiri trăiesc după plac, neprimind din partea mănăstirii decât pâine şi vin. Altfel regula e destul de aspră.

Dar toate acestea sunt mai mult ori mai puţin cunoscute; ceea ce voim a face acuma este de-a atrage atenţia asupra unei tendinţe, ce merită toată lauda precum şi toată încurajarea din partea publicului român.

După căderea împărăţiilor ortodoxe a Bizanţului şi a Trapezuntului, Sf. Munte a devenit obiectul unei deosebite îngrijiri din partea voievozilor români şi a poporului românesc. N-avem decât a aminti că dintre cele 21 de abaţii mari, şase numai sunt fundaţiuni ruso-bulgare, opt sunt fondaţii româneşti şi anume: St. Grigorie, Caracal Dochiarion, Cotlomuşul, Xeropotamul, Pantokratoros, S. Dionis de Trapezunt şi în fine însăşi frumoasa şi splendida Lavra. Nenumărate moşii se dăruiseră de către Domnii şi boierii din ţările noastre, bani şi odoare şi cu toate acestea până astăzi nu s-a văzut o mişcare de viaţă intelectuală între membrii români ai marii comunităţi religioase.

Acuma pentru întâia dată ne întâmpină o tendinţă într-adevăr vrednică de toată lauda. S.S. Arhimandritul Chiriac, român născut în Botoşani, a întreprins o călătorie prin ţările noastre spre a aduna mai cu seamă cărţi pentru înfiinţarea unei biblioteci la schitul Cotlomuşului, al cărui stareţ este.

,,Războiul", expunând pe scurt remarcabila biografie a arhimandritului, acesta a răspuns prin scrisoarea de mai la vale, pe care o reproducem şi noi.

Domnule redactor,

Mai multe organe de publicitate, între care stimabilul ziar ce redijaţi mai cu deosebire, au avut bunăvoinţa a vorbi de modesta mea persoană, anunţând venirea mea în ţară şi scopul pios şi românesc ce m-a adus.

Este foarte adevărat, domnule redactor, că unica mea ţintă este să adun mijloace cu care să înavuţesc biserica română cu hramul Întâmpinarea Domnului, în schitul Cotlomuşului de la Sfântul Munte al Athosului, unde pronia cerească a voit să fiu stareţ.
Această faptă, pentru mine, nu constituie, domnule redactor, un mare sacrificiu, ci o mare datorie de creştin şi de român. Laudele, deci, ce mi se fac le privesc numai ca bunăvoinţă din partea presei române şi încurajare pentru calea în care am pornit.

La rândul meu, mă simt dator, domnule redactor, a exprima, prin stimabilul dvs. organ, gratitudinea mea tuturor acelor domni
redactori, care au găsit şi vor mai găsi cuvinte binevoitoare pentru întreprinderea mea românească şi creştinească şi a vă ruga cu
această ocazie, dacă este cu putinţă să luaţi iniţiativa ca unii din redactori şi oricare alţi cetăţeni de o valoare oarecare să
formeze un comitet, unde să se adune tot ceea ce dărnicia românească, în bani, cărţi şi obiecte, vor contribui voluntar pentru biserica de la Sfântul Munte, română cu hramul Întâmpinarea Domnului.
Cred că cu modul acesta scopul se va atinge cu mai multă înlesnire. În adăstarea rezultatului propunerii ce luai curajul a face, profit de ocazie, domnule redactor, a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră ţară; iar dvs. primiţi binecuvântările duhovniceşti.
de la smeritul în Hristos
Arhimandritul Chiriac,
stareţul bisericii Întâmpinarea Domnului

Până la formarea unui anume comitet, care să se ocupe cu strângerea de bani, cărţi şi obiecte, redacţia „Timpului" primeşte
asemenea în păstrare cărţile, banii ş.a., pe care cititorii noştri ori alte persoane din public ar dori să le ofere în folosul schitului şi a
bibliotecii, ce se va înfiinţa.
Vom reveni asupra chestiunii.

Mihai Eminescu, 10 august 1878