Cel mai adesea omul cere de la Dumnezeu și am vorbit de multe ori despre felul strâmb în care cerem. Că vrem bani, succes, sănătate, lucruri care nu au nici o treabă cu Împărăția lui Dumnezeu.
Însă, fie că cerem ce trebuie sau ce ni se pare că trebuie, uităm de rugăciunile de laudă și mulțumire. Fiindcă în centrul rugăciunii de cerere stăm noi. „Doamne, dă-mi”, „Doamne, fă-mi" mie, la familia mea, la prietenii mei. Chiar și la dușmani. Da, putem ajunge să ne îmblânzim inima și să ne rugăm și pentru cei ce ne urăsc sau ne fac rele. Dar tot cerem. Dă-mi și dă-ne. Chiar și atunci când cerem iertare. Iartă-mi mie!
Rar ne amintim să spunem: mulțumesc pentru părinții mei, pentru zile, pentru sănătate, pentru copii. Așa, când stăm la povești ne mai amintim. Mai mult ca un tic verbal: „Doamne, mulțam că…" și aici s-au încheiat rugăciunile de mulțumire.
Rugăciunile de laudă sunt și mai uitate decât cele de mulțumire. Câți dintre noi se pun pe genunchi nu ca să ceară, nici măcar ca să mulțumească, ci pur și simplu să îl slăvească pe Dumnezeu pentru toate câte a făcut? Nu voi da eu procente, fiecare să își răspundă sincer în inima lui.
Sunt foarte mulți oameni, de aceeași confesiune cu noi sau de alta, care spun: ce folos e să citești rugăciuni scrise de alții? Roagă-te cu propriile cuvinte. Chiar dacă oamenii respectivi când merg la doctor se duc și spun „domnule doctor", apoi „mă doare aia și aia". Fiindcă știe că așa trebuie să spună la doctor. Dacă merge la magazin spune „îmi trebuie aia și aia". Dar Dumnezeu nu e doctorul nostru privat, nici vânzătorul de la alimentară la care îi dai un ban și pomelnicul ca să îți rezolve problemele.
Să ne rugăm cu propriile cuvinte, dar să și citim rugăciuni care ne învață și mai bine cum să ne rugăm. Pentru că două ore să mă rog încontinuu nu aș reuși să spun toate cele pe care le văd în Paraclis sau în Canonul de pocăință către Domnul Iisus Hristos. Și chiar dacă m-aș gândi la Dumnezeu, nu e ca și cum aș citi Scriptura.
Să cerem milă, să aducem mulțumire și să dăm slavă pentru toate.
