În partea stângă a Nistrului am zăbovit maximum 15 minute – până la magazin şi înapoi. La întoarcerea din regiunea separatistă, controlul vameşilor transnistreni a fost unul de rutină. Sticlele le-am lăsat, special, pe bancheta din spate a maşinii, la vedere. Le-am explicat că sunt câte doi litri de persoană, atât cât permite legea. Doar atât.
Trecem de râul Nistru, iar în apropierea zonei punctului vamal de la intrarea în raionul Criuleni ne opresc vameşii moldoveni. „Ştiţi că nu se prea permite cu acestea?”, ne întreabă unul dintre ei. „Nu se prea permite sau nu se permite deloc?”, îl întrebăm şi noi. „Nu se permite deloc”. „Atunci de ce spuneţi că nu se prea permite?”… „Suntem şi noi oameni. Înţelegem că vreţi să cumpăraţi mai ieftin, dar măcar trebuia să puneţi sticlele în portbagaj…”, i-a spus un vameş prietenului meu în discuţia din spatele postului vamal. Intuiam că vrea nişte bani, dar i-am lămurit că nu e pentru prima dată când trecem cu o cantitate „enormă” de coniac pe aici.
Înţelegem că fiecare se hrăneşte la locul său de muncă, dar nu pricepem cum de „ai noştri” îşi permit să-şi bată joc de „ai noştri”, chiar imediat ce aceştia ies dintr-o „văgăună” în care ajungi prezentând „grănicerilor” transnistreni buletinul de identitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
