Altfel spus, independenţa Moldovei nu e doar a moldovenilor, ci a tuturor oamenilor care trăiesc între graniţele moldave.
Ne uităm cu respect la moldovenii care au plecat de ani buni peste hotare, dar nu îşi uită limba şi neamul. Copiii lor născuţi la mii de kilometri vorbesc româneşte. Ţin sărbătorile cu noi, se bucură şi se îngrijorează cu noi. Iar o dovadă în acest sens e numărul votanţilor de peste hotare. Orice moldovean, care trăieşte în Italia, Spania sau Germania, dar păstrează pe mai departe tradiţiile noastre – merită respectul nostru. Când, pe lângă obiceiurile de acasă, moldoveanul din străinătate învaţă limba ţării care îl găzduieşte şi respectă tradiţiile acelui pământ – câştigă şi aprecierea cetăţenilor din acele locuri.
Aşa se defineşte o societate interetnică. Aşa se comportă un om cu scaun la cap. Respectul celor din vechea ţară trebuie susţinut de respectul celor din ţara cea nouă. Aşa se poartă adevăraţii moldoveni în străinătate, aşa se poartă saşii şi şvabii din România. Şi acestea sunt lucruri pe care eu le-am cunoscut şi le-am văzut.
Să ne legăm de vreo minoritate din ţara noastră, fie rusă sau găgăuză, este un semn al imaturităţii noastre, o neconcordanţă între independenţa declarată şi aplicarea ei. Trebuie să respectăm fiecare cetăţean al acestui stat. Iar atunci când ne înfurie vreun vecin de altă etnie, care vorbeşte cu familia în limba lui, să ne gândim că aşa fac şi moldovenii respectabili peste hotare. Să îţi negi limba şi etnia e ruşinos. Dar la fel de ruşinos e ca statul în care trăieşti să nu ţi le respecte. Însă în momentul în care te adresezi în public cetăţenilor unui stat, trebuie să o faci în limba lor. Ţine de un nivel minim de bunăvoinţă şi educaţie să înveţi limba statului în care locuieşti.
Am făcut această extrem de lungă introducere ca să fie clar că respect orice rus, găgăuz, ucrainean, armean (ş.a.m.d.) din această ţară. Şi când vorbesc de relaţiile ruşilor cu moldovenii nu mă refer la relaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de etnie. Ci vorbesc de o relaţie externă, venită de peste graniţe, în care fiecare se exprimă în limba lui.
Poate sunt eu exagerată, poate mă veţi condamna, dar felicitarea pe care Vladimir Putin a făcut-o Republicii Moldova cu ocazia Zilei Independenţei, mi-a ridicat părul în cap. La propriu. Mi s-a făcut frică. Şi rău. Ce înţelege oare Rusia prin „prietenia multiseculară şi buna vecinătate”? Vă spun cu toată sinceritatea că această sintagmă m-a făcut instantaneu să îmi fac cruce şi să-mi zic: „Doamne, păzeşte-mă de prieteni!”. Cine cunoaşte măcar aproximativ istoria ţării noastre mă va înţelege cu siguranţă.
