„Doar dacă ai un mentor bun, reușești să îndrăgești meseria de medic”

La Spitalul de Urgență sau mai bine zis Institutul de Medicină Urgentă din Chişinău deciziile sunt luate prompt, pentru că fiecare pacient înseamnă un caz extrem. În spatele acestor decizii stau profesioniști care dau dovadă de multă tărie de caracter și hotărâre. Unul dintre ei este șefa Secţiei neurologie, Diana Manea, care deja de aproape 20 de ani tratează împreună cu colegii săi pacienții afectați de maladii neurologice și epilepsie.

– Cum au fost primii ani de activitate în medicină?
– Destul de complicați, pentru că au coincis cu anii de recesiune economică a Moldovei – 1996-1998. Erau dificultăți în asigurarea pacienților și spitalelor cu medicamente. Din punctul de vedere al pregătirii profesionale, însă, am avut noroc de profesori foarte buni, care m-au ghidat. În general, medicina este bazată totalmente pe mentorat. Doar dacă ai un mentor bun, reușești să îndrăgești meseria, iar celelalte greutăți trec pe planul doi. M-au ajutat mult cunoștințele pe care le-am primit în anii de rezidențiat și, fiindcă nu mai era o problemă să pleci peste hotare, am participat la congrese medicale internaționale pentru schimb de experiență.

Am început să lucrez ca medic în echipa de urgență, apoi am trecut în departamentul de medicină urgentă ca neurolog, am lucrat ca doctor primar, iar din 2005 sunt șef de secție.

– De ce ați optat pentru neurologie?
– Alegerea specialității de fapt nu este o alegere, ci o decizie bine calculată, pe care o faci pe viață. La facultate am frecventat cercul științific de neurologie, unde am avut un mentor foarte bun, directorul Clinicii de neurologie, domnul academician Stanislav Groppa. Neurologia, de fapt, se consideră regina medicinei, iar catedra de profil de la Universitatea de Medicină era una din cele mai puternice.

– Cu ce maladii vin pacienții la Secția de Neurologie?
– La Urgență, după cum spune și denumirea spitalului, avem de a face cu maladii care necesită o intervenție rapidă. Principala dilemă pe care trebuie să o rezolve un doctor primar e dacă pacientul are o boală neurologică sau are complicații ale unei maladii cu manifestări neurologice. Majoritatea pacienților care ajung la noi sunt persoane cu complicații ale altor boli ca hipertensiunea, patologia cardiacă, diabetul, care se manifestă prin dereglări vasculare cerebrale. Cele mai grave sunt accidentele vasculare cerebrale. Altă categorie de pacienți sunt persoane cu cefalee, dureri de spate, hernie de disc, dureri musculare. Clinica noastră este singura din R. Moldova unde este tratată epilepsia. Respectăm riguros protocolul de tratament și folosim metode moderne de diagnostic în tratarea pacienților cu crize convulsive și epilepsie. În ultimul timp avem frecvent de a face și cu pacienți în stare de comă survenită în urma consumului de droguri, medicamente sau alcool.

– Cum pot fi prevenite maladiile neurologice?
– Fiecare maladie are o etimologie aparte. Majoritatea bolilor au predispoziție genetică, dar deseori la baza maladiilor neurologice stau modificări degenerative sau vasculare ale sistemului nervos central și atunci apar simptomele neurologice caracteristice unei boli. Maladiile genetice sunt mai rare. Noi ne străduim să promovăm profilaxia secundară a accidentului vascular sau a maladiilor neurologice prin promovarea unui mod sănătos de viață. Profilaxia prin activitatea fizică dozată, suspendarea fumatului, alimentația corectă, evitarea stresului sunt unicii factori de profilaxie primară împotriva accidentul vascular cerebral. Când e vorba de profilaxie secundară, atunci adăugăm preparate medicamentoase pentru tratarea maladiilor cronice.

– Ați afirmat odată că dacă nu ați fi mers la medicină, ați fi ales diplomația. Totuși, cred că și în medicină trebuie să ai calități de diplomat.
– Îmi plăcea mult ideea de a promova interesele țării, dar fiindcă provin dintr-o familie de medici, exemplul părinților a fost mai convingător. De mică am auzit discuții despre pacienți și spital. Îmi plăcea mult să văd cum lucrează părinții mei. Cred că viața merge pe spirală și, iată, peste 20 de ani, am ajuns și eu în Vinerea Paștelui, de exemplu, să stau la consilii medicale. În orice profesie, dar în special în medicină, pasiunea este crucială. Trebuie să știi foarte bine ceea ce faci, să fii încrezător în eforturile proprii, să arăți că ești foarte bine pregătit în domeniul tău. Atât un medic, cât și un diplomat trebuie să fie foarte riguros în luarea deciziilor. Aici probabil se aseamănă cele două meserii. Dacă decizia unui diplomat decide soarta țării, atunci decizia unui medic influențează soarta unui om.

– Cum reușiți să faceți față stresului?
– Sunt niște reguli: poți să te implici emoțional, dar fără să depășești anumite limite, gândești pozitiv și nu permiți gândurilor rele să te copleșească. Mă ajută foarte mult întâlnirile cu prietenii vechi care au loc odată pe săptămână. E bine să știi că există cineva cu care poți să discuți orice.

– După cum ați menționat, munca de medic este una foarte solicitantă. Reușiți să aveți parte și de viață socială?
– M-am căsătorit tot cu un medic, care avea aceleași interese. La fel ca și părinții mei, discutam în casă despre pacienți, gărzi, spital. Încercarea de a combina viața de familie și carieră este deseori o luptă întreagă între două extreme, dar dacă depui suflet, cred că reușești să le împaci.

Mai mult, mă strădui să mă limitez la graficul de muncă. Pentru mine casa este ca o oază din deșert în care mă întorc cu plăcere. Fiică-mea mă așteaptă în fiecare zi cu ceva nou. Suntem ca două prietene, discutăm ce s-a întâmplat la mine, la ea. Îi place mult să gătească, iar mie îmi place să o ajut.

– Aveți și alte planuri profesionale?
– Învăț management. Poate vom schimba ceva în organizarea serviciului de asistență medicală, în comunicarea cu pacienții și colegi, prin implementarea unor planuri strategice, a unor elemente de management care uneori în medicină sunt trecute cu vederea, dar sunt foarte necesare.

Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.