Nici pe unul, pentru că toţi sunt o apă şi un pământ. Nu ştiu, poate în alte ţări e altfel, dar la noi, în R. Moldova, toate câte se întâmplă se aseamănă cu minunile din basme. Astfel, dacă în basme eroii principali sunt feţi-frumoşi şi fel de fel de harapi-albi şi călini nebuni, în viaţa reală din RM rolul eroilor principali îl joacă politicienii – Lupu, Filat, Voronin, Ghimpu, Dodon, Şelin, Diacov… Ca să-l parafrazez pe Ion Creangă, un fel de oaste a lui Papuc Hogea Hogegarul. Să mergem mai departe cu comparaţiile. Dacă eroii principali din basme luptă cu fel de fel de zmei fioroşi, cu multe capete, eroii principali din R. Moldova, în funcţie de… poziţionare, luptă cu comuniştii, homosexualii, ruşii, românii ş.a.m.d. Dacă în basme miza luptelor eroice cu zmeii este mâna unei preafrumoase fete de împărat, în politica din RM miza este Măria sa Mandatul, adică Puterea. Dacă în basme neînfricaţii eroi se tem doar de Împărat – fie el Roşu sau Verde -, în viaţa reală din RM politicienii se tem doar de… Măria sa Electoratul.
Bineînţeles, exagerez, fiindcă, sincer vorbind, politicienii moldoveni nu se mai tem nici de alegători. După atâtea cicluri de alegeri democratice care au avut loc în RM după 1990, după atâtea valuri succesive de promisiuni mincinoase, electoratul nu i-a prea sancţionat, cum se spune în manualele de politologie. Politicienii noştri au înţeles că electoratul moldovean are memorie scurtă, când e minţit se aprinde repede, dar şi mai repede se stinge şi la următoarele alegeri tot pe cei ce l-au minţit îi alege. Oare n-au promis actualele partide din Alianţa de guvernământ că vor aduce schimbarea, vor izgoni sărăcia şi vor distruge păduchii comunismului? Ei şi? Iaca-iaca vin alte alegeri şi nicio promisiune nu va fi onorată, ceea ce nu înseamnă deloc că electoratul îi va sancţiona pe cei trei crai de la răsărit – Filat, Lupu şi Ghimpu. Cu mici diferenţe, ce se înscriu logic în marja de eroare, aceşti trei politicieni vor rămâne în top şi electoratul, care a fost minţit şi umilit timp de patru ani, tot pe ei îi va alege… Şi ei, şmecherii, ştiu asta.
Dar să revenim la similitudinile dintre basmele populare şi realităţile noastre politice. Dacă vă mai amintiţi, în multe basme, Împăratul – fie Verde sau Roşu! – cerea, drept dovadă de la voinic că l-a ucis pe zmeu, limbile acestuia. Fascinantă scenă! Obosit, stropit de sânge din cap până în picioare, cu paloşul la brâu, Voinicul din poveste bate la poarta Împărăţiei, ţinând în mână o legăturică cu limbile zmeului. Şi cu cât erau mai multe limbi, cu atât era mai mare şansa să pună mâna pe… mâna preafrumoasei fete. Există ceva similar şi în politică: bravii noştri ucigători de zmei electorali, periodic, leagă în băsmăluţe limbile tăiate şi fuga cu ele la Bruxelles, ca să le arate comisarilor pentru integrare! Se mai întâmplă că unii mai duc limbi false sau furate de la partenerii de coaliţie, lăudându-se că ei au ucis zmeii şi le-au tăiat limbile. Sunt însă şi cazuri când politicienii, pentru a-şi pune în dificultate oponenţii, se încurcă în propriile acţiuni şi declaraţii atât de mult încât nici cei de la Bruxelles nu mai înţeleg pe care segment al eşichierului politic s-au cantonat după ultimele alegeri.
La noi, la moldoveni, confuzia dintre stânga şi dreapta e atât de mare şi adâncă încât niciun politolog serios nu judecă partidele şi liderii lor după doctrinele formulate în documentele de partid sau în programele lor electorale. Ca să te dumireşti de ce culoare politică e un politician, trebuie să fii atent nu la ce spune el, dar cu ce fel de haine e îmbrăcat, ce cumetri are, unde se odihneşte vara… Despre Filat, de exemplu, se vorbeşte că ar fi de centru-dreapta, despre Ghimpu – de dreapta, iar despre Lupu – de centru-stânga sau chiar de stânga. Care ar trebui să fie, conform doctrinelor împărtăşite, atitudinea acestora faţă de homosexuali? E clar, primul care ar trebui să nu voteze Legea antidiscriminării ar trebui să fie M. Ghimpu, politicianul de dreapta, conservator şi apărător al Tradiţiei, Familiei, Statului şi Bisericii. Şi tot aşa, primul care ar trebui s-o voteze ar trebui să fie M. Lupu, social-democrat pursânge, politicianul care – fiţi atenţi! – din punct de vedere ştiinţific vorbeşte româna, iar din punct de vedere politic – moldoveneasca. Ca să vezi, însă, practica bate gramatica (doctrina)! M. Ghimpu, până la urmă, de parcă ar fi un social-democrat sadea, coborâtor de prin Amsterdam, nu i-a înfierat pe homosexuali şi le-a dat dezlegare deputaţilor săi, aceştia urmând să voteze cum vor decide ei Legea antidiscriminării. Şi politicianul Lupu a dat de înţeles că va vota Legea antidiscriminare, dar a vărsat smoală şi pucioasă asupra homosexualilor, precizând că, din punctul lui de vedere, homosexualii nu sunt oameni ca noi, iar homosexualitatea e un desfrâu.
Un lucru însă nu a precizat M. Lupu, aşa cum a făcut în cazul limbii vorbite: homosexualitatea e un desfrâu din punct de vedere ştiinţific sau politic? Iar votarea Legii antidiscriminare (are ceva în comun cu doctrina partidului, PD) va fi o acţiune politică sau ştiinţifică? Despre legăturile cu limbile zmeilor pe care le vor duce la Bruxelles cei trei lideri ai Alianţei nici nu vreau să mai întreb.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
