Acesta s-a dovedit a fi un nesimțit mai nesimțit decât am crezut eu până aseară. Dodon a dominat emisiunea, el a fost moderatorul, dictând cine și când să vorbească. Tupeismul și o obrăznicie mojicească dădeau peste margini când cerea să nu fie… întrerupt! De când și de unde această nouă pravilă că moderatorul nu trebuie să-l întrerupă pe invitatul care bate câmpii, calcă în străchini și trișează ca un cartofor înrăit?! Cu atât mai penibile mi s-au părut în context încercările de a-l „îmbuna” pe socialistul ot Sadova (Boțan i se jura lui Dodon că „eu respect foarte mult această entitate statală, Rusia, eu am crescut în cultura rusă”, iar N. Morari a mărturisit că „eu am identitate moldovenească, iar limba mea maternă e rusa”). Nicio problemă – poți să iubești Rusia, poți să te declari moldovean cu limba rusă limba maternă, dar de ce să te umilești, ca profesionist, în fața unui Dodon?
Din această cauză, nici Boțan, nici Morari nu au reușit să-l înzăbăleze pe mânzocul roșu cu stea în frunte.
Nu dau sfaturi, doamne ferește, dar o ziaristă și un expert profesioniști erau obligați să-l desființeze pe un demagog nesimțit ca Dodon care-și bătea jos și de ei, dar și de telespectatori. Cu atât mai mult că a-l pune la respect (intelectual) pe Dodon nu ar fi fost o problemă dificilă, ținând cont de numărul redus de circumvoluțiuni în tărtăcuța invitatului. Apropo, I. Boțan chiar începuse excelent această trebușoară necesară când l-a întrebat pe Dodon cam cu ce se mănâncă sofismul și pe unde s-o fi născut școala sofiștilor?
Dacă sofism înseamnă un raționament corect în aparență, dar fals în realitate, apoi Dodon, ca politician, este fals și în aparență, și în realitate. El măcar sofism nu este.
Asta trebuia de demonstrat.
Sau cum zic balele socialiste de la Sadova: Quod erat demonstrandum.
