DOSAR: Închisorile secrete ale CIA, un mister la aproape zece ani de la dezvăluirea existenţei lor

După ce a negat ani la rând existenţa unei închisori secrete a CIA pe teritoriul României, fostul preşedinte Ion Iliescu a recunoscut, miercuri, pentru cotidianul german Der Spiegel, că a aprobat o "locaţie" a CIA în România. El a afirmat că a aprobat "în principiu", în perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei Prezidenţiale.

"Am considerat că era un gest de acomodare înaintea aderării noastre la NATO", a susţinut Ion Iliescu, preşedinte al României în perioada decembrie 1989-1992, 1992-1996 şi 2000-2004.

"Noi nu am avut nicio interferenţă asupra activităţilor desfăşurate de Statele Unite în acea locaţie", a explicat fostul preşedinte. "În acel moment, mie, ca preşedinte, acea solicitare nu mi s-a părut mare lucru. Eram aliaţi (…), nu am intrat în detalii. Dacă aş fi ştiut ce se putea face acolo, răspunsul nu ar fi fost pozitiv", a subliniat Iliescu.

O declaraţie similară, care confirmă indirect prezenţa unei închisori CIA pe teritoriul Poloniei, a fost făcută în decembrie 2014 de către fostul preşedinte polonez în perioada 1995-2005, Aleksander Kwasniewski. Intervievat la postul de radio TOK FM, la o zi după publicarea unui raport al Senatului american privind tehnicile dure de interogare ale CIA în perioada 2001-2009, Kwasniewski a afirmat că, la început, Polonia nu ştia despre actele de tortură. Era vorba, în opinia sa, doar despre înfiinţarea unor facilităţi secrete. "Faptul că americanii desfăşoară aceste activităţi într-un mod atât de secret a generat îngrijorări. Astfel că autorităţile poloneze au acţionat pentru a le pune capăt şi aceste activităţi au încetat, la presiunea Poloniei", declara el.

Subiectul închisorilor secrete ale CIA a fost iniţiat de cotidianul american Washington Post, care, într-un articol publicat la 2 noiembrie 2005, susţinea că, după atentatele de la 11 septembrie 2001, CIA a înfiinţat o reţea secretă de închisori pe teritoriul unor ţări din estul Europei şi din alte zone, pentru interogarea unor membri importanţi ai reţelei al-Qaida.

Potrivit publicaţiei americane, aceste închisori, denumite neconvenţional "black-sites" ("locuri negre"), erau găzduite de opt ţări, printre care Thailanda, Afganistan şi câteva "democraţii" din estul Europei, precum şi de închisoarea Guantanamo Bay, din Cuba, unde exista un mic centru secret de detenţie. Din motive de securitate, locaţiile erau cunoscute, în Statele Unite, numai de câţiva oficiali, în timp ce în ţările gazdă numai de preşedinţi şi de câteva persoane din cadrul serviciilor de informaţii. CIA a refuzat, la momentul respectiv, să comenteze aceste afirmaţii.

La o zi după apariţia acestui articol, organizaţia americană de apărare a drepturilor omului Human Rights Watch (HRW) a indicat Polonia şi România drept locaţii sigure ale unor închisori secrete administrate de CIA. Directorul HRW, Tom Malinowski, anunţa că una dintre posibilele locaţii importante din Europa de Est, folosite de CIA pentru transferul deţinuţilor, a fost baza aeriană militară Mihail Kogălniceanu din România. Organizaţia a ajuns la această concluzie după studierea documentelor de zbor ale unui avion Boeing 757, cu seria N313P, care, în 2003, a aterizat la Constanţa venind direct de la Kabul. Deputaţii europeni au solicitat o anchetă în legătură cu închisorile secrete ale CIA, în timp ce România a negat existenţa unor astfel de centre de detenţie pe teritoriul său. În decembrie 2005, HWR furnizează o listă cu 26 de "deţinuţi-fantomă", afirmând că are dovezi indirecte că o parte dintre ei s-au aflat în România şi Polonia.

În septembrie 2006, preşedintele american George W. Bush a recunoscut existenţa închisorilor CIA şi a dispus transferarea a 14 suspecţi de terorism în custodia Departamentului american al Apărării. El a subliniat însă că amplasarea închisorilor va rămâne secretă, adăugând că programul CIA "a salvat vieţi nevinovate".

Aceste acuzaţii au generat mai multe anchete la nivelul Uniunii Europene, dar şi al Consiliului Europei, rapoarte din partea unor organizaţii umanitare precum HRW sau Amnesty International, anchete interne în Polonia, Lituania şi România, fără ca vreuna să aducă dovezi clare şi de necontestat privind aceste închisori CIA. În plus, autorităţile naţionale din ţările vizate de acuzaţii au negat permanent aceste acuzaţii.

În raportul CoE din 2007 privind activitatea CIA în Europa, parlamentarul APCE Dick Marty citează surse care afirmă că Direcţia de informaţii şi reprezentare militară (DIM), cunoscută şi ca "unitatea J2", a fost cea care a colaborat cu CIA în operaţiunile clandestine ale agenţiei americane. Dick Marty afirmă că a fost creat un centru comun de operaţiuni, care a permis colaborarea între personalul american şi român "din fiecare domeniu" al forţelor armate, în conformitate strictă cu politica de securitate a NATO. Membri ai unităţii J2 au participat la activitatea centrului, unde s-au aflat în vizită, în perioada februarie – iunie 2003, şi agenţi de la Centrul de luptă antiteroristă al CIA.

Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ioan Talpeş, Ioan Mircea Paşcu şi Sergiu Tudor Medar sunt citaţi în raportul Marty drept persoanele care au avut cunoştinţă, au autorizat sau au răspuns pentru rolul jucat de România în operaţiunile CIA legate de centrele secrete de detenţie în perioada 2003 – 2005.

În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, care a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul ţării. O comisie a Parlamentului României a stabilit, în iunie 2006, că există date clare ce atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru supecţi de terorism. În plus, fostul preşedinte Ion Iliescu a negat permanent că ar avea cunoştinţă de existenţa unei închisori a CIA în România.

Senatul României a votat, în 22 aprilie 2008, raportul comisiei parlamentare de anchetă, conduse de Norica Nicolai, în care era negată existenţa unor centre de detenţie CIA. Senatorii PSD, PNL, PDL, PC şi UDMR au votat raportul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri închiriate de CIA pe teritoriul României, în timp ce membrii grupului PRM s-au abţinut de la vot.

Presa a continuat anchetele jurnalistice cu privire la posibila amplasare a acestor închisori, România, Polonia şi Lituania fiind considerate posibile gazde. Astfel, în august 2009, cotidianul american New York Times a publicat un articol în care susţinea că una dintre închisorile secrete ale CIA s-a aflat într-o clădire renovată situată pe o stradă intens circulată din Bucureşti. Publicaţia afirma că a obţinut informaţiile de la foşti oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane.

În mai 2011, după uciderea liderului reţelei Al-Qaida, Osama ben Laden, într-un raid american efectuat în secret în Pakistan, au apărut noi informaţii, potrivit cărora membrii reţelei care au furnizat date ce au condus la uciderea acestuia au fost interogaţi în închisori secrete ale CIA din România şi Polonia.

În februarie 2013, un raport "Globalizing Torture", publicat de Open Society Justice Initiative, susţinea că şase dintre cei 14 principali suspecţi de terorism transferaţi de administraţia SUA în 2006 din închisori secrete ale CIA la Guantanamo Bay ar fi fost deţinuţi în România. Aceştia sunt:
– yemenitul Waleed Mohammed bin Attash (Tawfiq bin Attash) – capturat la Karachi, în Pakistan, la 29 aprilie 2003, şi deţinut într-o închisoare CIA din Bucureşti începând cu 1 octombrie 2004;
– fostul preşedinte al companiei afgane Ariana AirlineJanat Gul (Hammidullah) – capturat în ianuarie 2003 în Lashkargar, Afganistan, şi deţinut într-o închisoare secretă a CIA din Bucureşti în 2004;
– pakistanezul Khalid Sheikh Mohammed, presupusul organizator al atacurilor teroriste din 11 septembrie 2011, arestat în Pakistan la 1 martie 2003 şi deţinut în România în 2004;
– indonezianul Riduan Isamuddin (Hambali) – presupus membru al Al-Qaida şi bănuit de organizarea atentatului din 2002 asupra unei discoteci din Bali, capturat la 14 august 2003 în Thailanda şi deţinut într-o închisoare din Rabat în 2004, precum şi în România;
– sauditul Abd al Rahim al Nashiri – capturat în Dubai, în octombrie 2002. Potrivit unui raport al ONU, la 4 decembrie 2002, CIA l-a transportat pe al Nashiri la bordul unui avion charter cu numărul de înmatriculare N63MU din Bangkok către o închisoare secretă a CIA din Polonia. În Polonia, interogatorii americani l-au suspus pe al Nashiri unor tehnici asimilate torturii. În jurul datei de 6 iunie 2003, Polonia a asistat Statele Unite la trasferarea lui de pe teritoriul polonez. Al Nashiri a fost ulterior deţinut la Rabat, în Maroc, la Guantanamo Bay, în Cuba, şi la o altă închisoare secretă a CIA din Bucureşti, înainte de a fi dus înapoi la Guantanamo Bay, în septembrie 2006, unde se află în continuare. Abd al-Rahim al-Nashiri, a reclamat Polonia şi România la CEDO, care în februarie 2015 a confirmat complicitatea Varşoviei în programul de extrădări extrajudiciare ale CIA.
– yemenitul Ramzi bin al-Shibh – arestat în Pakistan la 11 septembrie 2002, el a fost deţinut la mai multe închisori din Afganistan, Iordania, Maroc şi Polonia, iar la 1 octombrie 2004 a fost transferat într-o închisoare secretă din Bucureşti.

În 2011, Associated Press şi televiziunea germană ARD susţineau că au localizat fosta închisoare CIA din România, afirmând că aceasta ar fi funcţionat în clădirea în care în prezent se află Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), pe strada Mureş, nr. 4, în sectorul 1 al Capitalei. Foştii oficiali americani citaţi de televiziunea germană susţin că deoarece era o clădire guvernamentală, aceasta furniza o acoperire excelentă. Închisoarea nu avea nevoie de securitate sporită deoarece locuitorii din zonă ştiau că este o clădire a Guvernului. Reprezentanţii ORNISS au reacţionat imediat, arătând că, de la sfârşitul anului 2002, clădirea în care se presupune că ar fi existat aceste închisori a servit în exclusivitate ca sediu al instituţiei şi nu ca un centru de detenţie.

În decembrie 2014, Senatul american a prezentat un raport de anchetă cu privire la tehnicile dure de interogare ale CIA în perioada 2001-2009. În versiunea publică a raportului sunt secretizate o serie de informaţii, inclusiv ţările în care ar fi existat închisori secrete ale Agenţiei Centrale de Informaţii. Dar Washington Post susţine că în raport sunt menţionate închisori din cinci ţări: Polonia, România, Lituania, Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept cetrul de detenţie "negru", pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.

În februarie 2015, comisiile pentru libertăţi civile, afaceri externe şi drepturile omului din PE au anunţat că vor reîncepe ancheta privind presupusele transporturi şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, inclusiv România, ca urmare a recentelor dezvăluiri făcute de Senatul SUA.

Sursa: mediafax.ro