În curând, am înţeles că l-am deschis cam târziu, căci am scăpat ceva. La acele noutăţi, o mulţime de oficiali americani, jurnalişti şi consilieri militari vorbeau despre nişte lucruri inadmisibile înfăptuite de puşcaşii lor marini aflaţi în Afganistan. Aici, ţin să menţionez că armata americană se află acolo cu misiuni de pacificare. Ceva asemănător cu rolul armatei ruse în Transnistria.
Pe mine însă m-a intrigat reacţia tuturor. Repet, era vorba de politicieni de cel mai înalt rang, specialişti militari şi jurnalişti americani. Toţi la unison condamnau cu vehemenţă fapta militarilor lor şi paguba de imagine care au adus-o ţării, forţelor armate şi procesului de negociere din zonă. Atunci, curiozitatea mea ajunsese la maximum, deoarece nu ştiam ce totuşi au înfăptuit puşcaşii marini. Imaginaţia deja îmi desena o duzină de cadavre ale civililor ucişi de militarii americani. În scurt timp, am aflat despre ce era vorba. Acei tineri soldaţi (nu ofiţeri) s-au urinat pe cadavrele unor terorişti talibani. O manifestare absolut reprobabilă, aşa cum, de fapt, a şi fost catalogată de toţi americanii.
Acest caz nu era să-mi atragă atenţia, deoarece era o reacţie normală a unei societăţi dezvoltate şi a unei clase politice culte la o acţiune absolut inacceptabilă pentru nişte militari din zilele noastre. Însă cazul din Moldova, întâmplat pe podul de la Vadul lui Vodă, m-a făcut să mă gândesc cât de mare este totuşi deosebirea între o ţară civilizată ca SUA şi o ţară ca Rusia.
Ofiţerul rus, care nu are dreptul nici măcar să aibă la acel post arma încarcată şi să oprească pe cineva, a tras fără milă în spatele tânărului Vadim Pisari. Care a fost reacţia Rusiei? Deja o cunoaştem. Cred că comentariile aici sunt de prisos.
Dr. Stelian Manic,
Universitatea Adelaide, Australia
