Spre exemplu, abia în secolul XX femeile şi-au câştigat dreptul de a vota, şi abia după cel de-al doilea război mondial au început să se ia măsuri efective pentru interzicerea discriminării lor în raport cu bărbaţii.
Este însă doar un început şi trebuie privit ca atare. La scara mentalităţilor, cele câteva decenii de egalitate, raportate la cele câteva milenii de inferioritate, înseamnă, probabil, foarte puţin. Ştim cu toţii că de la drepturi la convingeri e cale foarte lungă. Tocmai de aceea, nu cred că ar fi bine să ne amăgim prea mult cu satisfacţia realizărilor trecute, chiar şi în societăţile care se pretind a fi tare civilizate.
În ziua de azi, femeile lucrează, au slujbe, conduc întreprinderi, maşini sau avioane, fac studii, îşi construiesc cariere, şi în general muncesc cot la cot cu bărbaţii (chiar dacă nu toată lumea vede asta). Pe de altă parte, însă, fiind vorba de o epocă de tranziţie, s-au păstrat şi vechile obiceiuri. Femeile sunt în continuare percepute ca principale responsabile în îngrijirea căminului şi a copiilor. Ele sunt, în majoritate, cele care gătesc, spală, fac curăţenie, cresc copiii…Cu alte cuvinte, noul rol al femeii, de colegă şi egală a bărbatului, în loc să-l înlocuiască pe cel vechi, de fiinţă domestică supusă, n-a făcut decât să i se adauge. Femeile, de fapt, nu au trecut de la statutul de gospodină la cel de salariată, ci au rămas cu amândouă pe cap. Nu au schimbat un rol pe altul, ci trebuie să le joace pe amândouă, chiar dacă nu vor asta întotdeauna.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
