Citez dintr-un articol de-al meu, nepublicat din cauza cenzurii interne de la TIMPUL: „Era toamnă adâncă, plină de neliniști, metafore și iepuri. Duhul negru pășea rebel, ca un apostol care adineaori și-a vândut Învățătorul, călcând prin iepuri, până s-a topit în buza însângerată a orizontului”. Am încheiat citatul.
…Ninge filozofic și sufletul meu e trist ca o pădure în care de mii de ani nu mai cântă păsările. Hai să dau foc pădurii, zic, să ardă cu tot cu metafore, cu tot cu iepurii buni de zeamă și cu iepuroaicele bune de friptură ca o mândră de țucat în gură. Dacă totuna Dumnezeu a murit, de ce să mai trăiască pădurea? Scot bricheta, dar la spatele meu răsare Duhul negru, ca un proiect etnopolitic subsuoară. Are ochi însângerați, adânci, plini de lumină creștină și luciri democratice. Calcă apăsat pe metafore și pe iepurimea națională, îngropată în beția albă a troienelor care îneacă pădurea doldora de fluiere uscate de fag, care mult au zis cu drag. Duhul negru mă roagă, vădit provocator, cu subînțelesuri pline de-nțelesuri.
– Maestre, dă-mi o pildă de patrie moartă care să miroase a ceva bisericesc de frumos; să aducă, de pildă, a cerneală tipografică, dar să aducă și venit pilda asta a ta, pentru că – ce pilda mă-si, dom“le! – sunt om de afaceri politice, sunt un mare fabricant de iluzii, dețin pachetul majoritar la Compania „Păduchele vesel” SRL, afiliată Concernului de presă „Complotul bubei impex Basarabia SRL”, dă-mi o pildă mirositoare că ți-o plătesc împărătește.
Pădurea freamătă, pădurea se zbuciumă, doarme iepurimea.
Sănii cu zurgălăi, trase de cai albi cu hamuri roșii, lunecă dinspre orizontul după care iar a dispărut Duhul. Un lup singuratic urlă la lună, dar să vezi tâmpenie, dom“le, urlă sfidând toate rigorile genului, cu un tupeu împins până la blasfemie, parafrazându-l pe Iisus, Mântuitorul nostru:
– Lăsați cititorii să vină la mine.
Nebuneală cosmică, nu alta! Care cititori, dom”le, într-o pădure unde, vorba lui nea Platon, anticul, toate sunt în starea în care e de așteptat să se afle orice lucru din care zeul lipsește? Parcă am stabilit la început – Dumnezeu a murit. De mortuis nil nisi bene, cum ziceau imperialiștii romani care ne-au cucerit, mutilându-ne până la absurd ființa dacică!
…Ninge halucinant de frumos. Haideți, fraților, să ieșim în pragul iernii absolute, să ne bucurăm de resurecția genului. Că așa e la noi, în Basarabia – când moare Dumnezeu și apare Duhul negru, vine timpul fabulelor.
Constantin Tănase, fragment din cartea „Blestemul de a fi”,
20 decembrie 2002
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
