Uimit de abordarea ei, am întrebat la ce se referă şi mi-a răspuns într-un mod aproape filosofic ce mi-a ridicat părul pe mâini „Păi, să avem de unde creşte”.
Într-adevăr, o relaţie aparent perfectă este o relaţie profund disfuncţională. Oamenii sunt diferiţi, percepţiile sunt de asemenea diferite, iar o armonie perfectă nu arată altceva decât o piesă de teatru, un munte de praf băgat sub preş, o prefăcătorie.
După orice contradicţie, simt fiecare îmbrăţişare ca fiind prima şi fiecare sărut ca fiind cel dintâi şi cu fiecare ceartă îmi înţeleg mai bine persoana iubită. Poate sunt greu de cap ori poate îmi pică fisa mai greu. Cine ştie, probabil sunt şi puţin egoist, dar o neglijez uneori fără a dori asta. După orice cutremur, apar clădiri mai rezistente, flexibile, proiectate de arhitecţi care au învăţat din greşelile trecutului.
Dorinţa mea nu este ca micile contradicţii să dispară şi nici ca armonia perfectă să se instaleze, ci ca răbdarea ei să persiste, căci bărbaţii sunt mai proşti de felul lor şi înţeleg mai greu.
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
