Dușmanii noștri cei mai răi suntem noi, nu rușii!
… Scriam ieri despre campania isterică declanșată de unele medii rusești împotriva proiectului de lege cu privire la politicile lingvistice în R. Moldova, pregătit de deputata PL Ana Guțu. În finalul articolului mă întrebam și întrebam și cititorii „Ce vor rușii de la noi?” și tot eu răspundeam „Totul”. Încheiam articolul cu o întrebare tristă („Ce vrem noi de la ruși?”), un răspuns trist „(Nimic”) și cu o reflecție tristă („Noi nici de la noi înșine nu mai vrem nimic”).
Dacă proiectul de lege privind politicile lingvistice în R. Moldova a fost atacat doar în presa rusă, de data aceasta a intrat în luptă statul major al diplomației rusești, însuși temutul Minister de Externe rusesc. Prin gura (hulpavă) acestuia, autoritățile de la Moscova se arată îngrijorate de inițiativa legislativă a Partidului Liberal care prevede „înlocuirea limbii moldovenești cu cea română ca limbă de stat în R. Moldova”. Motivul îngrijorării constă, ca să vezi! în aceea că o asemenea măsură „puțin probabil va contribui la armonizarea relațiilor publice”. Nu vom insista asupra acestei aberații, deoarece niciun om cu mintea întreagă nu poate înțelege ce legătură poate exista între denumirea limbii și „armonia relațiilor publice”.
Moscova niciodată nu spune până la capăt ce are de spus, ea doar sugerează, insinuează, șantajează. Așa a procedat și de data aceasta. Arătându-se „îngrijorată de noua acutizare a dezbaterilor socio-politice pe subiecte lingvistice din R. Moldova” (unde a văzut Rusia această „acutizare”!?), Ministerul de Externe de la Moscova vede în inițiativa legislativă a deputatului liberal de înlocuire a termenului denumirii limbii de stat din „moldovenească” în „română” – aici e buba! – „lezarea drepturilor lingvistice ale minorităților naționale, inclusiv vorbitorilor de limba rusă”! Aste e! Numai că și în cazul dat avem de-a face tot cu o aberație mare cât necuprinsa Rusie: cum poate denumirea limbii să lezeze drepturile lingvistice ale rușilor din R. Moldova? Cum vor fi strâmtorați aceștia dacă în Constituția Moldovei limba de stat se va numi „română”, nu „moldovenească”?
La fel de aberant e și vechiul refren al rușilor despre aceea că „astfel de inițiative au un impact negativ asupra procesului de restabilire a încrederii între Chișinău și Tiraspol”. De 23 de ani Moscova șantajează Chișinăul cu acest „argument”; de 20 de ani în Constituția Moldovei limba oficială a statului se numește „limba moldovenească” și nu am observat vreun progres pe linia „restabilirii încrederii între Chișinău și Tiraspol”. Demagogie și șantaj rusești!
Punctul pe „i” Ministerul de Externe de la Moscova îl pune în următoarea afirmație: „Provoacă nelinişte și acel fapt că în încercarea lor obsesivă de a se conforma condiţiilor dictate din exterior, autorii proiectului de lege menționat şi cei care stau în spatele lor sunt gata să renunţe la principiile Constituţiei statului moldovenesc suveran şi ignoră cu desăvârșire structura interetnică a societăţii moldoveneşti, formată de-a lungul secolelor”. Mai explicit nici că se poate! Când zic din exterior, rușii, evident, au în vedere România – același refren imperial cu barbă. Referitor la referința la „structura interetnică… formată de-a lungul secolelor”, am preciza doar un singur lucru: „de-a lungul secolelor” înseamnă de două secole, de la 1812. Anume din acest an rușii au început a schimba cu multă râvnă imperială „structura interetnică a societății moldovenești”…
Înțeleg că pierdem timpul în zadar criticându-i pe ruși; ei, în definitiv, își apără și își promovează interesele lor naționale și imperiale. Problema e cum ne apărăm noi interesele noastre naționale? În niciun fel! Guvernarea e ocupată cu problemele ei care nu au nimic cu interesele naționale ale țării, societatea civilă s-a încurcat și ea în această luptă, presa la fel. Apropo de presă. Un jurnalist de la un post de radio pro-Filat vedea în inițiativa deputatului liberal o acțiune electorală, chipurile, scopul fiind de a provoca românofobia rușilor, iar liberalii să pescuiască voturi din valurile acestei românofobii…
Așadar, cine sunt dușmanii noștri cei mai răi? Noi sau rușii?