Alegerile anticipate nu sunt o soluţie

Haideţi să revenim tehnic, fără patimi, la problemă. Renunţarea PLDM la varianta „Lupu – preşedinte” înseamnă renunţarea la Acordul de constituire a AIE şi, implicit, crearea unei noi Alianţe (respectiv a unei noi majorităţi parlamentare). Cu cine poate fi creată această nouă majoritate, dacă nu participă PD şi PL? Cu PCRM. Renunţarea la candidatura lui Marian Lupu înseamnă că PL nu va mai prelua funcţia de preşedinte al Parlamentului, iar de aici porneşte năruirea întregii piramide a puterii de stat, construite de PLDM, PL şi PD. Singura soluţie ar fi, în cazul respectiv, negocierea unui nou acord de coaliţie. Dacă „Lupu nu merge”, identificarea unei alte candidaturi fără resetarea AIE este greu de imaginat – nu cred că PL şi PD vor accepta candidatura agreată de PLDM şi PCRM… Dacă PLDM şi PCRM vor forma o nouă majoritate, PL şi PD vor avea o singură soluţie politică onorabilă – să treacă în opoziţie. În situaţia când PLDM şi PCRM vor fi percepute ca fiind componente ale unei noi alianţe, pe fundalul unei dezamăgiri quasigenerale a populaţiei, un PL şi un PD în opoziţie, flancate de alte formaţiuni politice extraparlamentare, vor deveni o forţă electorală redutabilă.

Un nou „4 aprilie” sau alegeri anticipate?

Fireşte, decât un nou „4 aprilie 2005”, mai bine alegeri anticipate. Şi în acest caz, însă, nu există garanţia că, după un nou scrutin electoral (anticipat sau ordinar), partidele din (fosta) AIE vor câştiga alegerile, modificând actuala configuraţie a Parlamentului. Dimpotrivă, s-ar putea întâmpla să învingă comuniştii. Iată de ce, indiferent de faptul dacă cineva (şi cine anume?!) îşi doreşte alegeri anticipate, acestea nu vor aduce stabilitatea şi liniştea visate de societate. Problema pare fără soluţie, de aceea, toţi aşteaptă ca pe o salvare decizia Curţii Constituţionale (CC).

Ce poate da decizia CC

Fireşte, există şi partizani, şi adversari ai ideii de modificare a Constituţiei. Totodată, este clar că fără votul PCRM preşedintele nu poate fi ales conform actualei Constituţii. Constituţia urmează, deci, să fie modificată, dar cum şi când? Este descalificant, pentru toate cele patru partide pe care le-au votat moldovenii (PCRM, PLDM, PD şi PL), faptul că în răstimpul care s-a scurs după ultimele alegeri acestea nu s-au întâlnit niciodată împreună să discute public, cu cărţile pe faţă, situaţia creată. Dacă alegerile anticipate nu sunt o soluţie (iar asta o declară toţi), aceasta presupune un dialog AIE – PCRM. Accentuez: un dialog între PCRM şi AIE, dar nu între Voronin şi Filat. Acest dialog nu trebuie să fie o operaţiune clandestină, pe la Ţiganca, Viena sau Karlovy Vary. Dialogul cu PCRM trebuie să fie transparent şi public, astfel încât societatea să ştie exact care este esenţa discuţiilor, ca să nu fie din nou prostită cu „principiile şi valorile” „asumate”. Opinia publică trebuie să afle odată şi odată, din prima sursă, ce probleme ireconciliabile există între aceste partide, de sunt gata mai degrabă să îngroape Moldova, decât să ajungă la o înţelegere? Demonstraţi-ne că nu interesele egoiste şi oculte vă despart, că nu acestea primează, ci grija faţă de ţară şi faţă de noi, proştii, care vă votăm! Societatea de azi nu mai e cea de acum doi ani, ea se teme nu de cele câteva voturi pe care le-ar da PCRM pentru alegerea preşedintelui, ci de întâlnirile separate, în taină, dintre Voronin şi Filat şi de perspectiva unei noi „coaliţii monstruoase” a unui partid democratic cu comuniştii. Sunt convins că societatea ar înţelege şi ar accepta un dialog deschis între liderul PCRM şi liderii AIE, dar nu între PCRM şi unele componente ale AIE. Societatea vrea să fie tratată cu respect şi toate problemele să se discute deschis, în faţa ei.

Nu ştim ce va decide Curtea Constituţională mâine, dar, indiferent de verdictul ei, singura soluţie morală care rămâne la dispoziţia politicienilor e ca, imediat după data de 20 septembrie, cele trei partide din AIE, pe de o parte, şi PCRM, pe de altă parte, să treacă peste toate supărările, inclusiv cele „istorice”, şi să iniţieze un dialog public, transmis în direct la televiziune, asupra situaţiei create. În această ordine de idei mi se pare principial următorul lucru: indiferent de soluţia pe care o va da Curtea Constituţională – va accepta posibilitatea dezvoltării unei proceduri de alegere a preşedintelui prin lege organică sau nu -, problema alegerii preşedintelui nu este doar de natură juridică, ci, înainte de toate, una politică. Prin urmare, nu Curţii Constituţionale, ci (tuturor!) partidelor din Parlament le va reveni răspunderea pentru un nou eşec al alegerii sefului statului.

O iniţiativă civică: o întâlnire între liderii AIE şi PCRM

Pentru a urni carul din loc, lansez iniţiativa ca reprezentanţii societăţii civile, inclusiv ai presei (de toate culorile), să-şi asume sarcina de a organiza, după 20 septembrie, întâlnirea dintre liderii celor patru partide şi de a o mediatiza. Sunt sigur că o întâlnire publică între liderul PCRM şi liderii AIE, însoţită de o dezbatere publică, cinstită şi responsabilă a tuturor problemelor acumulate, ar putea oferi soluţia pentru a pune punct celor doi ani de criză politică.