În satele Moldovei, copiii învață în containere improvizate, fără toaletă, căldură sau apă curentă. Profesorii abia își duc traiul din salariile mizere, completate cu meditații plătite pe ascuns. Statul promite „reforme”, dar realitatea din teren este cruntă.
Spitalele sunt în colaps: lipsesc medicamentele de bază, iar bolnavii vin de acasă cu seringi, pansamente sau chiar analgezice. Personalul medical este insuficient, iar condițiile de tratament sunt adesea periculoase pentru pacienți.
Criza nu se oprește aici. Locuințele sociale, promise de guvernanți în fiecare campanie electorală, nu există în realitate. Chiriile sunt prea mari pentru tineri, iar achiziția unei locuințe a devenit imposibilă.
În tot acest timp, pensionarii sunt obligați să aleagă între hrană și tratamente. În contrast, elitele politice și administrative primesc pensii speciale și beneficii nejustificate.
Cetățenii simt că statul a renunțat la ei. Educația, sănătatea și locuirea – elemente fundamentale pentru o viață decentă – au devenit luxuri inaccesibile.
Dacă nu se acționează urgent, generațiile viitoare vor moșteni un sistem public în ruine și o societate tot mai polarizată.
