Efectele nesimțirii: dacă trag ei, de ce să nu tragem și noi?

Astfel, presa nu „ține doliu” mai mult de vreo două săptămâni. Mă tem că la fel se va întâmpla și în cazul „scandalului Zubco” – mâine-poimâine se va stinge, ca un foc în paie ude, presa îl va da uitării, dând și ea dovadă de aceeași nesimțire, ca politicienii. 

…Nu poate fi fericită o țară ai cărei politicieni vorbesc cu gura sponsorilor, iar jurnaliștii cu gura politicienilor. De asemenea, nu este democratică o țară în care cinismul și nesimțirea devin norme de comportament și pentru politicieni, și pentru cetățeni.

Nesimțirea, căci despre ea este vorba în propoziție, a devenit cel mai popular sport național la moldoveni. Dacă, într-o perioadă, acest sport era practicat de persoane izolate sau de grupuri mici de persoane, astăzi nesimțirea tinde să devină sport de masă, ba chiar un fel de religie, cum e fotbalul la brazilieni sau ideea ciuce la nord-coreenii comuniști. Această nesimțire revizuiește doctrine, justifică prozelitismul și trădarea, luarea și darea de mită, perversiunile, turismul politic, parcarea automobilelor pe trotuare, trocurile politice ș.a.m.d. Dacă până mai ieri se admitea că doar în unele cazuri politica este amorală, azi nesimțirea dictează altceva: politica prin definiție e amorală. Astfel, de la politica amorală s-a trecut, pe neobservate, la politica criminală.
po
Un analist politic spunea recent că R. Moldova trece printr-o „profundă criză morală”. Păi, cum să nu treacă printr-o „profundă criza morală” dacă țara este condusă de o echipă care a transformat politica, dintr-o îndeletnicire profund nobilă, în una profund amorală și criminală? Această politică ne-a eliberat și pe noi de rigori și restrângeri morale, ne-a dat, ca să zic așa, dezlegare la nesimțire. Nesimțirea însă e contagioasă, te magnetizează, te subjugă, te seduce, te ispitește: Dacă mint ei, de ce să nu mințim noi? Dacă fură ei, de ce să nu furăm și noi? Și tot așa mai departe până când vom ajunge și la „Dacă trag ei, de ce să nu tragem și noi”?

De unde vine nesimțirea? Din convingerea că ție totul îți este permis, că legile și semafoarele nu-s pentru tine, ci pentru „prostime”. Prin asta și e mizerabilă Alianța, precum mi-am permis să zic într-un articol: îi cultivă și cetățeanului simplu această nesimțire.