Aceștia din urmă revin la viață (politică) pe perioada alegerilor, mai spală niște creieri, apoi intră subit în comă până la următoarele alegeri. Mai mult, înainte de alegeri au loc tot felul de metamorfoze, tot felul de „cadavre” politice se unesc între ele în speranța că vor forma niște creaturi politice apte să rupă câteva procente de la alte partide și să acceadă în legislativ. Iar acest scenariu se repetă la fiecare scrutin, fie că e vorba de Roșca, Șelin, Tarlev, Garbuz ori Mișin.
Pe lângă asta, mai observăm acum și o adevărată mișcare formată de transfugii care încercând să-și asigure un fotoliu comod în parlament își caută rostul pe listele altor partide.
Ce nu înțeleg nici cadavrele politice, nici cei care riscă să fie dați uitării odată cu terminarea campaniei electorale este că lumea s-a săturat de demagogie și promisiuni. S-a săturat de eroii care apar după război și aruncă cu noroi în ceilalți, dar care, la rândul lor n-au făcut nimic atunci când au avut ocazia. În schimb, se bat cu pumnul în piept că ei sunt …soluția. Lumea s-a săturat să aștepte ca schimbarea să vină de la conducere și s-ar putea să facă ea însăși schimbarea – conducerii. Și nici gălețile cu cartofi ori orez nu cred că vor face diferența.
