Într-un articol publicat de Project Syndicate şi preluat de Inquirer.net, Michael Meyer – care s-a ocupat de partea de comunicare pentru secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, şi este decan la Graduate School of Media and Communications din cadrul Aga Khan University din Nairobi – avertizează că nouă criză a ţiţeiului ar putea crea un val de refugiaţi.
Ultima bulă de acest tip s-a spart în anii 1980 şi a schimbat lumea. La începutul deceniului, preţul petrolului a urcat până la 45 de dolari pe baril, iar în 1988 a atins un minim istoric, de 9 dolari pe baril.
Şoferii au avut cel mai mult de câştigat, că urmare a ieftinirilor de la pompă. Însă în alte domenii, consecinţele au fost dezastruoase. Cea mai lovită a fost Uniunea Sovietică, deoarece era dependenţă într-o proporţie covârşitoare de exporturile de resurse energetice.
Prăbuşirea preţului petrolului a tras în jos economia URSS, astfel că avansul produsului intern brut s-a diminuat de trei ori faţă de deceniul anterior.
Problemele s-au înteţit în regiune. Punctul culminant a fost căderea Zidului Berlinului şi dispariţia comunismului în centrul şi estul Europei. De asemenea, Uniunea Sovietică s-a destrămat.
Istoria se repetă
Iar situaţia s-ar putea repetă şi acum. De la mijlocul anului 2014 până în prezent, preţul petrolului a coborât sub 30 de dolari pe baril, de la peste 100 de dolari pe baril.
Evident, şoferii au de câştigat şi de această dată, însă durerea se va simţi acut în alte zone. Şi nu e vorba doar de turbulenţele de pe pieţele financiare sau închiderea ori amânarea unor exploatări.
Adevăratul risc se va vedea în cazul ţărilor dependenţe de comerţul cu petrol. Ca şi în cazul Uniunii Sovietice, perspectiva izbucnirii unor probleme sociale în aceste state e uriaşă.
Africa Subsahariană va fi cu siguranţă epicentrul viitorului cutremur cauzat de petrol. Nigeria, cea mai mare economie a regiunii, ar putea fi îngenuncheată, consideră Michael Meyer.
Producţia de ţiţei stagnează, iar rată şomajului se află deja pe o pantă ascendentă. Investitorii au început să se gândească de două ori înainte să-şi bage banii aici.
Preşedintele Muhammadu Buhari, ales anul trecut, şi-a dat cuvântul că va reduce corupţia şi va rezolva problema inegalităţii sociale. Însă toate aceste promisiuni ar putea rămâne doar vorbe goale, din cauza că petrolul se află la nivelul minim din ultimii ani, iar economia va fi zguduită din temelii în curând.
Similar, în urmă cu un an, Angola – al doilea cel mai mare producător de petrol de pe continentul african – era un El Dorado pentru investitori. Expaţii ce lucrau în clădirile de birouri din Luanda şi locuiau în apartamente de lux se bucurau de cel mai scump oraş din lume.
Însă acum, lucrurile stau cu totul altfel: creşterea economică ţării s-a redus la jumătate, companiile de construcţii nu îşi mai permit să-şi plătească angajaţii, guvernul a redus drastic subvenţiile de care depinde o mare parte din populaţia săracă, astfel că oamenii de rând au început să se răzvrătească împotriva liderilor, consideră expertul citat.
În aceste condiţii, tineretul cere schimbarea clasei politice, inclusiv pe preşedintele care se află la putere din 1979.
Continentul negru şi coşmarul aurului negru
De cealaltă parte a continentului, visul Kenyei şi Ugandei de a deveni ţări exportatoare de petrol s-a spulberat, consideră Michael Meyer. Având în vedere că preţul se află la un nivel scăzut, exploatarea noilor zăcăminte nu e viabilă în acest moment. Dacă ar scoate acum aurul negru din pământ, companiile ar ieşi în pierdere.
Dar cele 2 state mai au o problema: s-au împrumutat masiv pentru a construi infrastructură necesară dezvoltării proiectelor petroliere, iar aceşti bani trebuie daţi înapoi, chiar dacă exploatările vor fi făcute sau nu.
Acordarea de beneficii sociale e sub semnul întrebării în ambele ţări, astfel că marea majoritate a populaţiei e furioasă pe politicieni. "Ce s-ar întâmplă dacă în viitorul apropiat o mare parte din banii de la buget vor merge către plata datoriilor, nu către sănătate şi educaţie?", se întreabă Mchael Meyer.
Nici în nord situaţia nu e prea roz
Nici nordul Africii nu stă prea bine. Acum doi ani, egiptenii se bucurau că descoperirile în materie de resurse neconvenţionale vor calmă tinerii revoltaţi pe sistem. Însă nu mai e cazul. Ba mai mult, Arabia Saudită – un important partener economic şi comercial al Egiptului – suferă la rândul sau de o criză cruntă.
Pe de altă parte, nici Libia nu stă foarte bine. Războiul civil durează deja de mai bine de 5 ani, astfel că populaţia săracă are cu greu acces la mâncare şi medicamente.
Michael Meyer mai avertizează că odată ce şi ultimele rezerve de bani ale acestor ţări vor seca, toate lucrurile se vor scumpi masiv, astfel că tensiunile politice şi sociale vor escalada.
În aceste condiţii, în mod inevitabil, o parte din populaţia africană va vrea să meargă undeva unde poate duce un trăi decent.
"Criză petrolului ar putea crea un nou val de refugiaţi. Europa deja are probleme mari în a integra imigranţii veniţi în ultima perioada din Orientul Mijlociu şi Afganistan. Imaginaţi-va ce s-ar întâmplă dacă locuitorii din Nigeria, Egipt, Angola şi Kenya ar decide să se mute mai la nord", a încheiat Michael Meyer.
sursa: ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
