„Elitele” noastre nu pot măcar să înjure în limba maternă

Nouă ne place să credem că avem elite intelectuale, incluisv politice şi culturale, fără să ne gândim dacă acestea există cu adevărat.
…Voronin l-a numit pe ministrul Anatol Şalaru „homosexual şi pederast". Incidentul a provocat mai multe reacţii în tabăra politicienilor din Alianţă. Sincer vorbind, reacţiile acestora m-au mirat mult pentru că nu înţeleg ce s-a întâmplat extraordinar, ieşit din comun? Oare e prima dată când bătrânul general apelează la lexicul nenormat, licenţios, mai simplu spus, la exprimarea porcoasă? De ce ne deranjează aceste calificative, ieşite din gura lui Voronin, dar nu ne-au deranjat, aceleaşi porcării, dar şi altele, şi mai deocheate, ieşite din „guriţele de aur” ale infractorilor politici care astă-iarnă organizau mitinguri de protest împotriva Alianţei? Aceşti grobieni nesimţiţi, care meritau a fi amendaţi pentru atac la bunele moravuri, erau invitaţi seară de seară pe la diferite televiziuni în calitate de analişti politici respectabili.

Problema trebuie reformulată, pentru că nu numai Voronin practică la limita indecenţei acest „sport verbal”, nu numai Voronin, dar şi mulţi alţi politicieni, inclusiv din tabăra democraţilor, îşi permit să extragă materie lexicală primă pentru discursurile lor politice din subsolurile întunecate şi insalubre ale limbii române, „pigmentându-şi” exprimarea cu fel de fel de argotisme şi barbarisme, motivându-şi alegerea că asemenea cuvinte sunt în DEX. Bieţii… reprezentanţi ai elitelor! nici nu ştiu, probabil, ce înseamnă un dicţionar explicativ al unei limbi, pe ce principii se elaborează şi ce lexic include… Dacă ar fi atenţi, ar găsi în DEX şi denumirile populare ale organelor genitale şi alte cuvinte populare foarte pitoreşti!

Mă tem că aşa-zisele elite gânditoare ale R. Moldova sunt o ficţiune, un rod al imaginaţiei noastre patriotice şi stataliste. Nu avem elite naţionale culte, cu multă carte, formate la izvoarele culturii naţionale. Politicienii din generaţia mai în vârstă, în marea lor majoritate, nu s-au adăpat la cultura naţională, românească, ci la cea rusească, ei n-au citit cărţi româneşti, ci doar ruseşti, din care cauză ei nici nu pot înjura româneşte, fiindcă nici nu stăpânesc această „zonă lexicală” a limbii materne. Ce fel de reprezentanţi ai elitelor naţionale sunt acei care au citit doar două cărţi în limba rusă – una despre Stalin şi alta despre Jukov -, iar singurele aforisme pe care le folosesc sunt din filmul „Ivan Vasilievici meneaet professiiu” („Ivan Vasilevici îşi schimbă profesia”)? Aceste elite nici nu pot înjura în limba lor maternă… Câţi din deputaţii de azi, consideraţi şi aceştia o parte a elitelor, au citit, de exemplu, discursurile parlamentare ale lui N. Iorga, ca să se familiarizeze măcar cu un model de discurs parlamentar în limba română?

…În orice societate există două feluri de elite – gânditoare şi grohăitoare. La noi în societate, elitele gânditoare încă nu sunt constituite, iar tonul îl dau elitele grohăitoare. Da, avem câţiva intelectuali naţionali de marcă, dar nu avem elite naţionale clar structurate. Trist, dar adevărat.