Ura este mult mai puternică decât dragostea, iar din perspectivă antropologică, ura este infinit mai primitivă decât dragostea.

Timp de secole ura a fost folosită de politicienii setoși de putere. Cele trei decenii de existență ale Republicii Moldova nu fac o notă discordantă de la tabloul general. Pentru a veni la putere, partida lui Lucinschi a exploatat ura față de România care a fost cultivată timp de 4 decenii de comunism. Aceștia la rândul său au fost distruși de ura pe care Voronin a cultivat-o față de reforme, democrați și occident. Roșca a stat zeci de ani în diverse fotolii, cultivând ura față de toți, dar în special față de concurenții săi de pe dreapta.

Vezi și – Silviu Tănase: Epoca Roșca s-a sfârșit: partidele „specializate” în unionism nu mai au loc în politica din R. Moldova

Dar, toate astea sunt povești de adormit copiii în comparație cu ura care a fost cultivată odată cu începutul războiului dintre cei doi Vlazi. Dezvoltarea fulminantă a tehnologiilor, apariția rețelelor de socializare au facilitat ca ura, să pătrundă în mintea fiecăruia, chiar și a celui mai agramat și neinformat om, dar care are acces la un telefon mobil.

Maia Sandu a exploatat cel mai abil ura față de Dodon-Plahotniuc

Astfel, în campania din 2021, societatea moldovenească a intrat cu un puternic reflex, cultivat de către politicienii de toate culorile – reflexul urii – ura pentru hoții care fac scheme, ura pentru unioniști care tulbură apele limpezi ale păcii interetnice, ura pentru sorosiști și ong-ști, etc. Ar fi naiv să crezi că electoratul nostru care a votat mereu ca naiba, pe neașteptate s-a maturizata atât de tare, încâ s-a unit, indiferent de limba și etnie și a sprijinit masiv vectorul occidental de dezvoltare! Explicația este cu totul alta. De fapt competiția politică, concurența de idei a fost inexistentă. De 6 ani asistăm la un dresaj al alegătorului la reflexul urii, iar în acest joc furibund al urii, PAS a reușit să capitalizeze mesajele protestatare ale întregii partide pro-europene, începând cu primele proteste organizate de Năstase în 2015 și terminând cu cele organizate de AUR în campanie.

Cum arată la față electoratul ”schimbării”?

Așa numitul electorat are un nume și o față. Acest nume este pensionarul/a. Marea masă a votanților din R.Moldova este formată din pensionari, sau cei aproape de vârsta de pensionare (45% din toți votanții) în timp ce tinerii (18-25 de ani) care au tot viitorul în față a ieșit la vot doar în proporție de 7.3%. Fără doar și poate, anume pensionarii și promisiunile pentru pensionari au fost și vor fi principalul factor electoral în acest stat eșuat în următori 10-20 sau chiar 30 de ani, dacă doamne ferește va rezista până atunci. Anume ei, în mare parte cei cu venituri mici și medii sunt cei mai afectați de sărăcia din țară, nefiind în stare sau neavând cine să le explice cum funcționează economia sau capitalismul, ei și-au vărsat toată ura față de realitatea în care trăiesc prin ieșirea „masivă” la vot pentru ca hoții să stea la pușcărie.

Pensionarii sunt realiști, ei știu în ce an s-au născut, și care este speranța de viață. Ei știu ce pensie au, și care sunt prețurile la piață. Ei nu-și fac iluzii că vor putea vreodată să trăiască într-un stat european. Anterior, ei votau cu aceeași ușurință pentru o altă idee fantasmagorică – refacerea URSS și salam de 10 copeici. Acum, ei de fapt au votat pentru a fi construite câteva pușcării noi, ca să încapă absolut toți… care „fac scheme”.

În campania care a trecut, nimeni nu s-a complicat să explice electoratului că azi, fondul de pensii al Moldovei este deja falimentat și că statul retrage bani din alte sectoare, pentru a subvenționa fondul la nivelul de 40% (volumul crește în fiecare an). Această situație jalnică nu este rezultatul schemelor, dar rezultatul obiectiv al stării economiei din acest teritoriu. Sunt oare conștienți pensionarii că pentru a mări substanțial pensiile, este necesar ca Republica Moldova să aibă cel puțin un deceniu (10 ani la rând), o creștere economică (reală, dar nu desenată de BNS), de minim 10-12% pe an? Asta în condițiile unui amplu proces de depopulare, lipsită de resurse naturale pe care ar putea să le exploateze, lipsită de industrie și forță de muncă calificată, avand pe teritoriul său trupe străine. Eu cred ca mergând la vot nimeni nu s-a gandit la aceasta. O spun și sociologii, lumea a votat „masiv” PAS, dar așteptările reale sunt reduse. Ei știu că nu se va face nimic din ce s-a promis. Electoratul (și de stânga și de dreapta) a fost mânat la vot de sentimentul urii, pentru cei care potrivit lor se fac vinovați de faptul că ei trăiesc rău.

Corupția este un efect sau un motiv al lipsei oricărei perspective a R. Moldova?

Și-a pus oare electoratul schimbării întrebarea: ce meserie trebuie să învețe un tânăr care tocmai a dat BAC-ul pe 10, ca peste 4 ani să-și găsească un salariu mediu european de vreo 2000 de euro, aici în R. Moldova? Cu excepția procurorilor, judecătorilor, vameșilor, polițiștilor sau angajat la Fisc – asemenea perspective financiare în Moldova nu există. Sunt ei oare conștienți că în aceste condiții, singura alternativă a celei mai mari părți a tinerilor rămâne a fi tot pașaportul românesc și plecatul în Europa?

Noile autorități deja și-au anunțat strategia – dăm afară funcționarii vechi, mărim salariile și angajăm alții noi. Deocamdată nu este clar de unde vor lua bani pentru salarii mărite, la discreție având singurul instrument posibil: taxarea mediul privat. Adică de fapt, mulgem banii de la antreprenori, iar cu ei vom hrăni o armată de funcționari extrem de bine plătiți, care… la rândul lor îi vor hărțui (pardon, controla) pe aceeași antreprenori!

Moldova postelectorală – circ fără pâine

Pâine și circ – Panem et circenses, cum spuneau poeții latini ai Imperiului Roman. Cel mai probabil, nouă putere va oferi mult circ: arestări, descinderi, condamnați pe bandă rulantă, sacralizarea represiunii ca instrument de bază al statului. Toate astea urmează să compenseze cumva așteptările oamenilor, dar până la un anumit punct. Până când lumea se va convinge că starea economică rămâne exact la fel, că inflația le mănâncă și bruma de agonisire, că tinerii cum au părăsit plaiurile mioritice pentru o perspectivă mai bună, continuă și acum sa plece cu aceeași viteză. În foarte scurt scurt timp, o să-și dea seama că mitul cu „hoții la pușcărie” nu va duce la creșterea nivelului de trai. El poate crește doar dacă există capitalism, dacă există o economia fiabilă și dacă este susținut mediul de afaceri, iar pentru asta e nevoie de oameni capabili să ia decizii de dreapta, nu neo-marxism și socialism-populist camuflat în pro-europenism și în lupte cu mafia. 

Întrebarea este nu câți din votații schimbarii sunt gata sa accepte asemenea sacrificii, ci câți politicienii sunt gata să-și asume reforme nepopulare? Își va asuma PAS reforma teritorial administrativă în ajunul alegerilor locale din 2023? Aici se va vedea clar, dacă regimul care a preluat puterea este unul reformator, sau pur și simplu populist.

Revenind la ură. Politicienii, dresând electoratul să reacționeze doar la mesaje îmbibate cu ură, de fapt le-au creat un reflex, ca în cazul câinelui lui Pavlov. Așteptările de la această putere sunt uriașe. Astfel, în cazul unor eventuale dezamăgiri, ce care azi ridica în slăvi noul regim, vor fi primii care îl vor devora cu aceeași pasiune cu care i-au votat. Este suficient doar sa apară cineva care va ști cum să deturneze ura împotriva puterii. Și acel cineva nu se va lăsa mult așteptat.

Va urma