Lichidatorii de la Cernobîl, cei care și-au pus sănătatea în pericol pentru a salva milioane de oameni în urma dezastrului nuclear din 1986, continuă să fie ignorați de autoritățile moldovenești. Deși statul a promis încă din anii trecuți apartamente și sprijin pentru acești eroi, realitatea demonstrează o dureroasă discrepanță între vorbe și fapte. Din cele 80 de locuințe promise la Chișinău, doar 9 au fost repartizate efectiv beneficiarilor, restul rămânând blocate în mecanisme birocratice interminabile, fără explicații clare.
Problema nu se rezumă doar la lipsa apartamentelor. Lichidatorii se lovesc de criterii absurde și de proceduri complicate, care fac aproape imposibilă obținerea drepturilor ce li se cuvin. Pentru mulți, anii de așteptare și umilința devin norma, în timp ce sănătatea lor continuă să se deterioreze din cauza radiațiilor la care au fost expuși. Situația ridică întrebări serioase despre respectul pe care statul îl acordă celor care au salvat vieți în condiții extreme.
Experți și organizații ale veterinarilor de la Cernobîl atrag atenția că această întârziere poate fi privită și ca un eșec moral al autorităților, mai ales într-o perioadă electorală, când promisiunile devin obiect de propagandă. „Eroii nu trebuie să aștepte campania pentru a primi drepturile lor, ci trebuie respectați acum”, declară unul dintre liderii asociațiilor de lichidatori.
Situația a provocat și reacții publice, cu semnale de revoltă pe rețelele sociale și în comunitățile de veterani. Mulți consideră că guvernarea folosește promisiunile legate de apartamente ca un instrument de imagine electorală, în loc să trateze problema cu seriozitate și promptitudine. Criticii spun că astfel de abordări accentuează sentimentul de abandon și lipsă de recunoștință față de sacrificiul eroilor Cernobîlului.
În concluzie, lichidatorii continuă să fie victimele unui sistem birocratic ineficient, în timp ce așteptarea apartamentelor promise devine simbolul unei guvernări care nu știe să pună faptele înaintea cuvintelor. Pentru acești oameni, respectul și drepturile nu sunt doar un act simbolic, ci o chestiune de demnitate și recunoaștere a sacrificiului lor istoric.
