Îmi doresc nespus de mult să ajung în Central Park din New York. Cu toate acestea, ştiu că cele mai frumoase amintiri sunt păstrate în parcul central din Chişinău. Acolo e havuzul lângă care, iarna, mă băteam cu bulgări de zăpadă în clasele primare. Tot acolo e banca pe care stăteam după ore şi locul în care am zis prima dată „Te iubesc!” (în gând).
Îmi dau seama acum că am crescut împreună cu copacii de pe aleea de la Ciocana. Ca şi în cazul lor, după ani cu ploaie şi soare, rădăcinile mele sunt bine înfipte în oraşul Chişinău. Şi sunt sigură că, peste ani, copilul meu va adormi la umbra acestor copaci. Dacă în celelalte oraşe ale lumii am trăit clipe, aici am trăit amintiri şi planuri de viitor.
Chişinăul e oraşul care nu-ţi permite să adormi la volan din cauza gropilor. E oraşul care te învaţă să supravieţuieşti oricărei situaţii, după ce mergi cel puţin o dată cu un maxi-taxi. Chişinăul e oraşul care ştie să reînvie ca pasărea Phoenix. După fiecare iarnă lungă şi gri, trăim cu aceeaşi bucurie miile de culori ale primăverii. Astfel, reînvierea Chişinăului m-a învăţat să aştept, să am răbdare pentru lucrurile frumoase din viaţa mea.
Şi pentru toate astea, duminica viitoare, îi datorez Chişinăului un vot.
Silvia Ursu
Timpul. Suplimentul Femeia
