„Eu, Olga Hepnarová, victima cruzimii voastre, vă condamn la moarte!” Povestea înfiorătoare a unei criminale în masă

Chinuită de tulburări psihice grave și de o ură morbidă față de oameni, Olga Hepnarová a hotărât să se răzbune pe întreaga lume. Tânăra de 22 de ani a explicat motivele care au determinat-o să comită această crimă oribilă într-o scrisoare trimisă către două ziare cehoslovace, Svobodné slovo și Mladý svět, cu două zile înainte de incident:

”Sunt singuratică. O femeie distrusă. O femeie distrusă de oameni… Am de ales – să mă sinucid sau să-i omor pe alții. Eu aleg să mă răzbun pe cei care mă urăsc. Ar fi prea ușor să părăsesc această lume ca o victimă anonimă a unei sinucideri. Societatea e prea indiferentă, pe bună dreptate. Verdictul meu este: Eu, Olga Hepnarová, victima cruzimii voastre, vă condamn la moarte”.

Olga Hepnarová (foto jos) s-a născut pe 30 iunie 1951, la Praga. Tatăl ei a fost un funcționar bancar, iar mama a fost stomatolog. Olga a fost un copil normal, însă pe măsură ce creștea au apărut tulburările psihice. În 1964, a încercat să se sinucidă înghițind o supradoză de medicamente, iar după acest incident a fost internată într-un spital de psihiatrie.

După externare, tânăra a avut mai multe locuri de muncă, însă nu s-a adaptat nicăieri. În cele din urmă a ajuns șofer de camion. Crima a fost planificată cu sânge rece. După ce a expediat scrisorile, care au fost deschise de destinatari după incident, Hepnarová a închiriat un camion și a ales locul ideal pentru a pune în aplicare planul ei diabolic: o stație de tramvai care se afla la baza unui deal, pentru a atinge o viteză cât mai mare în momentul impactului.

Prima dată când a trecut pe lângă stație, Hepnarová nu a lovit oamenii care așteptau tramvaiul. A luat aceasta decizie nu pentru că s-ar fi răzgândit sau pentru că nu ar fi avut curaj, ci pentru că i s-a părut că nu sunt suficiente persoane în stație. A întors camionul și a încercat din nou.

De data aceasta, camionul condus de Hepnarová s-a îndreptat cu viteză maximă direct spre stația aglomerată. Vehiculul a lovit 20 de persoane, vitrinele unor magazine și s-a oprit în capătul străzii. Trei oameni au murit pe loc, alți cinci la spital. Olga a rămas la volan și a așteptat liniștită miliția.

În timpul anchetei, tânăra a confirmat că intenția ei a fost să omoare un număr cât mai mare de persoane. Expertiza psihiatrică a confirmat că era perfect conștientă de acțiunile sale și nu arăta nicio urmă de regret. Pe 6 aprilie 1974, Olga Hepnarová a fost condamnată la moarte de prima instanță, iar verdictul a fost confirmat de Curtea Supremă.

Premierul cehoslovac Lubomír Štrougal a reuzat să o grațieze, așa că Hepnarová a fost spânzurată pe 12 martie 1975, la închisoarea Pankrác din Praga. Ea a fost ultima femeie condamnată la moarte și executată în Cehoslovacia.

”Eu, Olga Hepnarová”
Povestea sinistră a Olgăi a fost ecranizată în 2016 de regizorii Petr Kazda și Tomás Weinreb. Filmul ”Eu, Olga Hepnarová” încearcă să exploreze mintea tulburată a Olgăi.

”Nu a fost un vârcolac sau un monstru fantastic. A fost o ființă umană. În viața ei, am văzut povestea unui proscris, a unei persoane care nu se potrivea în societate. Singurătatea și ura au condus, în final, la actul de violență – și asta a fost povestea pe care am vrut să o spunem”, susține regizorul Tomás Weinreb.

Povestea filmată în alb și negru începe cu tentativa de sinucidere a Olgăi, la vârsta de 13 ani, ca urmare a hărțuielilor repetate din partea colegilor de clasă. Filmul o urmărește pe fată în timpul șederii prelungite la instituția psihiatrică pentru copii e la Opařany. Aici, psihiatrii au observat că Hepnarová avea numeroase probleme – apatie, insubordonare, negativism, vărsături și dependență de nicotină – însă tânăra nu primit un diagnostic clar.

Un psihiatru a diagnosticat-o cu schizofrenie. Doi ani mai târziu, cu o săptămână înainte de împlinirea vârstei de 16 ani, Hepnarová îi scria acestui psihiatru:

”Urăsc oamenii… Vreau ca oamenii să nu existe deloc pentru mine, cuvintele și vorbele lor îmi sunt indiferente. Asta vreau. Mă simt mult mai bine atunci când sunt singură, decât în compania lor… Mi-au mutilat sufletul”.

După ce a părăsit spitalul, Hepnarová și-a descoperit apetitul sexual și a înfiripat mai multe relații, atât cu bărbați, cât și cu femei. De altfel, filmul ilustrează acest aspect al vieții Olgăi printr-o serie de scene de sex destul de explicite.

”S-a simțit complet neînțeleasă de societate… Ea a scris că a fost expulzată din societate, a fost agresată ca adolescentă și a fost internată într-un spital de psihiatrie de către familia ei”, spune regizorul Petr Kazda.

„Cu patruzeci de ani în urmă, societatea nu știa cum să trateze oamenii cu tulburări psihice. Erau considerați niște ciudați și tratați ca niște străini. Când a fost judecată, sancțiunea maximă era de 15 ani de închisoare sau pedeapsa cu moartea. Închisoarea pe viață nu era prevăzută de lege. 15 ani de închisoare era prea puțin crima oribilă comisă de ea”, a adăugat Tomás Weinreb.