Chiar dacă este doar un copil, el are o gândire matură și o direcție clară pe care o urmează de când s-a născut – luptă pentru limba română, pentru istorie și pentru adevăr… TIMPUL nu are nici surori, nici frați, iar de aproape un an a rămas și fără părinte. Să ajungi orfan la o vârstă atât de fragedă, poate să-ți fie fatal, însă valorile și educația pe care a primit-o în copilărie l-au ajutat să stea ferm pe picioare. Când făcea primii pași, i s-au pus piedici, mulți vroiau să-l înece, unii chiar au încercat să-l îngroape de viu. Cu toate acestea, de fiecare dată s-a ridicat și a devenit mai puternic, mai dur și mai critic.
În cei peste doi ani de când ziarul face parte din viața mea, am înțeles că fiecare dintre noi este în stare să schimbe o mică parte din lumea în care trăim: fie prin materialele pe care le scriem, fie prin gesturile pe care le facem!
P.S. Eu plec de la TIMPUL pentru doar două săptămâni, nu de alta, dar asta e ceea ce mi-a mai rămas din concediu. „Vacanța” abia a început, iar eu deja aștept cu nerăbdare să scriu noi articole pentru cei care au crezut și încă mai cred că presa tipărită nu și-a dat și nici nu-și dă ultima suflare!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
