Președintele nostru este o poezie sau, cel puțin, te face să gândești în versuri. Iese la tribună grav, înroșit de emoții și sentimente, se îndreaptă din spate ca să vadă cât mai departe și începe:
Eu, președintele, voi schimba denumirea Limbii Române, repede, căci cine știe ce va fi mâine.
Eu, președintele, voi „nimici” toți românii din Republica Moldova, dar voi profita de banii lor pentru școli și grădinițe.
Eu, președintele, voi închide Biroul NATO la Chișinău, însă voi inaugura o filială a Armatei Rusești, să ne poată ocupa ireversibil.
Eu, președintele, voi întări neutralitatea statului, dar nu voi pleda niciodată pentru retragerea armatei a 15-a din Transnistria.
Eu, președintele, voi schimba cursul european al Republicii Moldova, căci așa îmi spune Putin, dar voi accepta banii europeni pentru întreținerea acestui stat.
Eu, președintele, voi juca șah cu cine vreau și cum vreau și unde vreau, căci eu sunt regele „de paie”.
Eu, președintele, sunt și voi fi, cât voi mai fi reprezentantul ciocoilor și șmecherilor, mai vechi și mai noi, însă voi lua un salariu gras din bugetul țării.
Nu vă grăbiți!
E suficient că mă grăbesc eu!
Alexandra Tănase
