„Eu sunt”

Iudeii nu aveau voie să vorbească și să se amestece cu samarinenii. Iisus însă intră în vorbă cu această femeie, îi cere apă, apoi îi vorbește despre apa vieții și îi împărtășește din tainele împărăției: „Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (v. 23-24). Închinarea în duh și adevăr e schimbarea radicală adusă de Iisus, dar și un cuvânt care a creat controverse și care i-au determinat pe unii oameni să întrebe dacă mai e nevoie de temple în general.

Însă ceea ce a spus El aici are tocmai legătură cu templele. Dumnezeu e duh și nu are nevoie de jertfele noastre de miei și berbeci, fapt consemnat cu mult înainte și de profeți ca David sau Isaia. De acum Dumnezeu se aduce jertfă pentru noi, nu noi aducem pentru El. Jertfa noastră e închinarea în duh și în adevăr, nu vițeii și mieii. De aceea când ucenicii vin și Îl văd pe Iisus vorbind cu o femeie (iar Evanghelia ne spune că s-au mirat din cauza asta), El le spune: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiți” (v. 32), vorbind despre patimile Sale.
După ce femeia a chemat oamenii cetății, mulți dintre ei au crezut în Iisus. Dar s-a consemnat că ei i-au spus femeii: „Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (v.42). Oare ca să se arate mărturia lor despre Iisus sau pentru că ei încă o judecau pe femeie pentru păcatele ei? Nu știm. Însă știm că pe această femeie a ales-o Iisus ca să îi mărturisească dumnezeirea lui. Și nu să o recunoască, fiindcă ea nu L-a întrebat, ci El singur să îi spună, de la Sine, „Eu sunt Hristosul".
Fiindcă așa cum știm, judecata lui Dumnezeu nu e ca judecata omului. Iar ceea ce noi vedem într-un om, nu e ceea ce vede Dumnezeu. Uităm adesea că Iisus a venit pentru „oile pierdute". Și că închinarea în duh și adevăr se referă tocmai la inima omului, cea pe care doar Dumnezeu o vede. Noi vedem faptele celor din jur, dar inima nu o vedem. Iisus a văzut în sufletul acestei femei și i-a spus ei, ce nu spusese nici măcar apostolilor.