Citatul demonstrează că la 1859 moldovenii nu se considerau români, că a fi român ar fi fost lucru de rușine și pe cale de consecință moldovenii nu ar fi dorit foarte tare unirea de la 1859. Și ca orice om educat te întrebi: cine a spus așa ceva? Care este sursa acestei informații? Cei care citează trăznaia nu prea spun de pe unde au cules-o, unii spun că ar fi de la Constantin Negruzzi, dar doar așa, în treacăt.
În realitate citatul provine de la Vasile Alecsandri, face parte din introducerea din 1872 pentru volumul ”Scrieri” al lui Constantin Negruzzi (o puteți citi integral aici).
Și te întrebi: cum, Vasile Alecsandri și Constantin Negruzzi, pașoptiști români și unioniști să susțină în 1872 așa o aiureală? Doar că trebuie dat citatul întreg:
Politica ciocoismului consista în ferventa adorare a numelui împăratului rus, în vizite dese la consulatul rusesc, în ambiţia de a juca vistul sau preferanţul cu domnul consul, spre a câştiga nu banii, ci protecţia lui. Iar mica opoziţie compusă de câţiva competitori la tron, adresa în taină memorii la Petersburg sau jalbe la Poartă, cerând intervenţii străine. (…) Românismul avea un înţeles insultător pentru tagma evghenistă, căci o apropia de clasa locuitorilor de la ţară: „Român e ţăranul, eu sunt boier moldovan“, declamau cu mândrie elevii lui Cuculi şi Chiriac. Unirea?… Un vis nevisat încă de nime. Independența? Alt vis îngropat în mormintele lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul.
Așa da! Alecsandri a rămas și în 1872 un susținător al unionsmului. De fapt Alecsandri ne spunea în 1872 că au existat înainte de 1859 la Iași câțiva nărozi filo-ruși care promovau ideea moldovenistă. Exact ca și în ziua de azi, nimic nou: în esența lor moldoveniștii nu sunt altceva decât niște filoruși. Și avem dintotdeauna aceleași metode de citare trunchiată pentru a justifica o dezinformare. Repet, mă minunez de cei care se pretind oameni informați care răspândesc senin dezinformări.
Merită citit tot textul lui Arghezi, este o polemică împotriva regimului politic dinainte de 1848 și de unirea de la 1859, scrisă alert și cu umor. Alecsandri ar fi pălmuit fără multe vorbe pe orice nătâng care l-ar fi citat aiurea.
