Presupuneam că mi-a zburat deja din memorie acest jargon versificat, dar o întâmplare din zilele trecute mi l-a amintit integral. Eram într-o localitate la nord şi discutam cu nişte săteni despre ce se mai face la Chişinău. Ei mă ascultau cu mirare atunci când le spuneam că pot accesa subvenţii pentru o afacere în agricultură sau pentru crearea unei întreprinderi mici, că se pot asocia şi astfel vor putea obţine şi mai mulţi bani pentru o afacere mai mare, în comun etc. Reacţia sătenilor a fost promptă: „Da’ noi de ce nu ştim despre asta? Nouă nimeni nu ne spune nimic”. I-am întrebat dacă au primar şi au zis că au, dar au dat din mână a lehamite: „Primarul nostru nu ştie nimic! El se ocupă cu aghitaţia”.
Şi iată aici mi-au venit în minte versurile copilăriei, care tare bine se mai lipesc azi pentru foarte mulţi primari din R. Moldova: „Eu sunt mic, nu ştiu nimic…”.
Da’ ce altă grijă au?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
