Experiențe poloneze (II). Institutul Memoriei Naționale

IPreambulul actului fondator al IMN stabilește că principalele sarcini ale instituției sunt „cultivarea memoriei victimelor și eroilor luptei împotriva ocupanților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și luptei pentru independența statului polonez după sfârșitul acestuia”. Documentul prevede obligația de a investiga crimele împotriva păcii, umanității și crimele de război, dar de asemenea necesitatea de a oferi compensații pentru victimele lor și divulgarea activităților ilegale ale statului comunist. Primul președinte al IMN a fost pr. Leon Kiers, ales în funcție de către Sejm la 8 iunie 2000, cel de-al doilea președinte a fost pr. Janusz Kurtyka, ales la 9 decembrie 2005, dar care a decedat în catastrofa aviatică de la Smolensk din 10 aprilie 2010, iar actualul președinte al institutului este dr. Lucasz Kaminski, ales în funcție la 10 iunie 2011.

Crearea și funcționarea acestui institut a întâlnit și în Polonia numeroase linii de rezistență, dovadă fiind faptul că sediul său, din multiple cauze inventate sau aranjate, a fost schimbat de două ori, iar presiunile politice și personale asupra instituției și lucrătorilor săi continuă. În același timp, activitatea sa în timp a arătat ce putere de transformare asupra memoriei istorice a unei țări poate avea o instituție care se bucură de suport politic necondiționat, de o susținere financiară enormă și de o tagmă de istorici profesioniști, dedicați și incoruptibili. Toate acestea au făcut IMN o instituție de temut pentru orice om cu trecut comunist dubios, care mai ales este angajat sau dorește să se angajeze în politica poloneză.

Structură, conținut și funcții

IMN este angajat în studierea istoriei recente a Poloniei și în contabilizarea crimelor comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și pe parcursul perioadei comuniste. El este o arhivă imensă a istoriei Poloniei în secolul XX, un centru de cercetare și educație, o instituție angajată în urmărirea criminalilor și investigarea credibilității declarațiilor de verificare a candidaților pentru funcțiile publice (orice polonez cu astfel de aspirații face o declarație de colaborare cu regimul comunist, verificată ulterior de subdiviziunile institutului).

În cei cincisprezece ani de activitate IMN a colectat 90 km de materiale de arhivă, a realizat 1794 de publicații, 453 expoziții, 817 conferințe și 30 site-uri educaționale de Internet. În plus, colaboratorii au intervievat în acest răstimp 103 mii martori și au emis acuzații împotriva a 508 persoane, care au rezultat în 137 condamnări pentru crime împotriva poporului polonez. Institutul a analizat 53 235 declarații de verificare și a construit un catalog online, care este completat după următoarea structură: catalogul ofițerilor securității comuniste, catalogul persoanelor aflate sub supravegherea securității, catalogul indivizilor care au avut funcții de conducere în perioada Republicii Populare Polone și a celor care dețin cele mai importante funcții publice în prezent.

Institutul are patru subdiviziuni de bază, în care activează circa 300 colaboratori permanenți și circa 2 000, în general: Arhivele, Oficiul Educației Publice, Comisia pentru Investigarea Crimelor împotriva Națiunii Poloneze (care încadrează investigațiile criminale), Oficiul de Urmărire (stabilit din 2007 și care este responsabil de lustrație). De departe cel mai impresionant este Oficiul pentru Conservarea și Diseminarea Materialelor de Arhivă, care colectează și lucrează asupra dosarelor securității comuniste (din RP Polonă și URSS în anii 1939-1956) și documentele autorităților de ocupație germane din perioada celui de-al doilea război mondial. Arhivele IPN, care sunt accesibile victimelor represiilor, dar de asemenea cercetătorilor și jurnaliștilor, constituie 90 412 metri de documente, dintre care 31 065 se află în Varșovia. 664 410 copii ale documentelor (7 072 materiale de arhivă) au fost aduse în Polonia din Cehia, Franța, Georgia, Israel, Lituania, România, Rusia, SUA, Elveția, Ucraina și Marea Britanie.

Un rol aparte în această subdiviziune aparține Centrului pentru Informare asupra Victimelor celui de-al Doilea Război Mondial și Indexul Persoanelor Represate de autoritățile sovietice în 1939-1956. Centrul are două componente, una legată de victimele ocupației germane din 1939-1945 (3500 metri de arhivă), cealaltă ale victimelor ocupației sovietice dintre anii 1939 și 1956 (30 metri de arhivă, adică 2249 dosare). Spre deosebire de Germania, Rusia refuză colaborarea cu IMN (cu excepția organizației „Memorial”, care oferă acces la arhiva sa), ceea ce face diferența între capacitatea de studiere și stocarea informației din cele două regimuri de ocupație.

Educarea culturii și memoriei istorice

Oficiul Educației Publice, principala subdiviziune care modelează cercetarea, publicarea și educarea istorică, are patru secții: Departamentul de cercetare academică, Departamentul de Publicații, Departamentul de educație istorică, Departamentul oficiilor de educație publică. Dincolo de aspectele vizibile ale acestui oficiu, acesta organizează conferințe științifice și colectează memorii ale martorilor istoriei; publică cărți, reviste și ziare; organizează sesiuni și școli de vară, lecții publice, filme documentare, expoziții; pregătește materiale educaționale, inclusiv materiale multimedia și online, pentru studenți, elevi și profesori. O scurtă statistică asupra performanțelor acestui oficiul este deosebit de relevantă asupra volumului enorm de lucru desfășurat în cincisprezece ani de activitate: 1794 publicații – deopotrivă cărți și reviste, dintre care 638 publicate de oficiul central și 1156 de filialele sale din țară; 453 expoziții – prezentate de 6763 ori, inclusiv 288 de prezentări în afara țării; 817 conferințe, dintre care 95 internaționale. Dacă luăm în considerare numărul total al activităților desfășurate de IMN în acest sens, atunci numărul lor ajunge la 35 mii.

IMN are unsprezece filiale în teritoriu (Bialystok, Gdansk, Katowice, Krakow, Lublin, Lodz, Poznan, Rzeszow, Szczecin, Wroclaw și Varșovia), angajate în colaborare cu diferite instituții și organizații, în mod special în domeniul educației. Printre partenerii principali sunt autoritățile locale, școlile, universitățile, centrele culturale, bibliotecile publice, arhivele, asociații și fundații, dar și instituțiile de justiție.

Din 2011 IMN a inițiat un proiect național de cercetare „În căutarea locurilor necunoscute de înmormântare ale victimelor terorii comuniste 1944-1956”, care are ca scop găsirea locației gropilor celor executați și asasinați în perioada regimului stalinist, precum și exhumarea și identificarea rămășițelor acestora. Până la ora actuală circa o mie de cadavre au fost exhumate, dintre care s-a stabilit identitatea a 41 dintre ele.

Un aspect important în cultivarea educației istorice constituie crearea siturilor de internet educaționale, în număr de 30, multe din ele în câteva limbi de circulație internațională, dar și crearea jocurilor de masă despre trecutul istoric și mai ales cel comunist. Spre exemplu jocul „Kolejka” (Coada), care duce jucătorii în timpurile dificile ale economiei comuniste, a fost vândut în 700 mii exemplare, oficiul organizând chiar diferite competiții printre copii, tineri și adulți asupra jocurilor de masă istorice.

Procurorul Memoriei

Secțiunea de Investigație a IMN este angajată în urmărirea crimelor naziste și comuniste din perioada 1939-1990, crimelor de război și crimelor împotriva umanității. Este cea mai de temut subdiviziune a institutului, colaboratorii secțiunii activând ca justițiari și procurori și sunt obligați să conducă investigarea criminalilor chiar dacă aceștia sunt deja decedați. Scopul unui astfel de investigații este explicarea circumstanțelor comiterii crimelor și reabilitarea victimelor pentru memoria familiilor și a societății poloneze. Dar în același timp, acest exercițiu al investigării este important pentru studiul istoriei moderne a Poloniei.

Pe parcursul existenței sale secțiunea a executat 14 506 investigații, pe parcursul cărora au fost intervievați 103 334 martori, în urma acestora s-au adus acuzații împotriva a 932 persoane. Procurorii IMN au depus 326 dosare de acuzare în curțile de justiție, care vizau 508 persoane. În baza lor, curțile de justiție au condamnat 137 oameni pentru crime împotriva poporului polonez. Procedurile de urmărire au fost întrerupte față de 140 oameni din cauza intervalului de termen de prescripție, față de 62 din cauza amnistierii și față de 60 din cauza decesului persoanei acuzate. 33 de persoane au fost achitate de către curți în urma investigărilor.

Sarcinile de urmărire au fost instituite pentru IMN în virtutea unei decizii a Seijmului polonez din 2007. Oficiul de Verificare cercetează credibilitatea declarațiilor candidaților la funcțiile publice și este unul din cele mai de succes proiecte ale lustrației în statele Europei de Est. Pentru transparență în viața publică, fiecare candidat trebuie să completeze o declarație prin care comunică oficial dacă a cooperat cu serviciile de securitate sau au fost ofițer. Timp de opt ani către oficiu au fost trimise 368 mii declarații. Procedura de explicare, care are ca scop analiza credibilității, a fost inițiată față de 53 235 persoane, dintre care 50 324 au fost considerate „curate”. 821 de moțiuni au fost depuse în curțile de justiție, dintre care 710 au fost finalizate. În 468 de cazuri, curțile de justiție au împărtășit opinia procurorilor din Secția de Verificare că persoana a mințit.

În afara de aceasta, Oficiul de Verificare publică patru cataloage cu date personale pe internet. În catalogul persoanelor ce dețin funcții publice sunt expuse datele a 5 527 indivizi; în catalogul ofițerilor și colaboratorilor securității – 43585 oameni; în catalogul persoanelor supravegheate de autoritățile comuniste se află datele a 8 772 dosare; catalogul persoanelor care au deținut poziții importante în partid și în stat în perioada RP Polone conține datele a 18949 indivizi.

De când am revenit din Polonia stau și visez. Visam și înainte de a merge în Polonia. Cred că știți cu toții la ce, pentru că despre această decomunizare nu încetez să scriu de când mă știu la Timpul. Dar în Polonia am văzut că se poate și că această putință face o țară puternică și îi oferă demnitate și încredere în viitor.