Aceste teste, ce au fost efectuate pe numeroşi copii din şcolile finanţate de statul canadian, au fost descrise de omul de știință Ian Mosby, ce studiază istoria nutriţiei la Universitatea Guelph din Canada, cercetare publicată în jurnalul Social History.
Astfel, experimentele au început în 1942, când cercetătorii guvernului canadian au vizitat mai multe comunităţi indigene din nordul provinciei Manitoba şi au descoperit că foametea şi malnutriţia afectau o mare parte din populaţie.
„Reacţia lor imediată a fost să studieze probleme prin testarea suplimentelor nutriţionale”, relatează Mosby. Prin urmare, dintr-un grup de 300 de persoane malnutrite selectate pentru teste, 125 au primit suplimente cu vitamine, iar restul au servit drept grupul de control, nefiind tratate.
Un set de experimente similare a debutat în 1947, după ce inspectorii guvernamentali au descoperit că malnutriţia era foarte răspândită în şcolile ce erau finanţate de stat şi gestionate de biserică, şcoli pe care copiii indigeni, aflaţi sub îngrijirea statului, erau obligaţi să le frecventeze. De-a lungul următorilor cinci ani, cercetătorii au folosit aproximativ o mie de copii din şase şcoli pentru a testa intervenţiile nutriţionale.
Într-una din şcoli, în care descoperiseră că elevii primeau mai puţin de jumătate din doza zilnică de lapte, cercetătorii au testat efectele triplării dozei de lapte, însă, doar după ce au menţinut nivelul scăzut timp de doi ani, pentru a compara efectele.
La o altă şcoală, cercetătorii au efectuat un test randomizat dublu-orb, oferind unui grup de elevi suplimente cu vitamina C şi altui grup un placebo, de asemenea, după o perioadă de doi ani.
Iar în a treia şcoală, copiii au fost hrăniţi cu un tip de pâine realizată dintr-o făină fortificată ce nu fusese aprobată pentru vânzare în Canada. Mulţi dintre ei au dezvoltat ulterior anemie.
De asemenea, cercetătorii au interzis tuturor copiilor din cele şase şcoli să beneficieze de îngrijiri stomatologice, întrucât, sănătatea orală era un parametru folosit pentru a analiza nutriţia.
Nancy Walton, un specialist în etica medicinală de la Universitatea Ryerson din Toronto, afirmă că un astfel de proiect nu ar fi niciodată aprobat astăzi: „însă în contextul acelei perioade nu este, din nefericire, surprinzător”. Ideea că este nevoie de consimţământ informat din partea participanţilor la studii era din ce în ce mai răspândită în acea perioadă, fiind un element cheie al Codului de la Nuremberg, conceput la finalul anilor ’40, însă nu fusese adoptată peste tot în lume.
„Pe lângă faptul că au fost experimente inetice, au fost şi proaste din punct de vedere ştiinţific”, spune Walton despre cercetările guvernului canadian.
Și Mosby menționează că rezultatele obținute în urma acestor cercetări nu au nici o valoare. Istoricul nu a găsit vreo dovadă care să ateste că studiile din Manitoba au fost vreodată completate. Experimentele şcolare au fost prezentate la conferinţe şi publicate, însă nu au dus la vreun progres în ştiinţa nutriţională sau în vreo îmbunătăţire la nivelul şcolilor. „În mare parte doar au confirmat ceea ce ştiau deja”, explică Mosby.
The Assembly of First Nations, organizaţia ce reprezintă interesele popoarelor indigene din Canada, a solicitat guvernului să dea publicităţii toate informaţiile pe care le deţine despre aceste studii şi să dezvăluie dacă au mai fost efectuate şi alte experimente similare.
Purtătorul de cuvânt al lui Bernard Valcourt, ministrul canadian însărcinat cu problemele popoarelor indigene, a declarat că experimentele sunt „respingătoare” şi a declarat că departamentul său a transmis peste 900 de documente referitoare la aceste studii către o comisie ce investighează sistemul şcolar canadian.
Via descoperă.ro
